Recomandari oferite de Dr Rares Simu – Specialist in Imunologie clinica si Alergologie
As vrea sa fac, de la inceput, o mica precizare. Termenul corect cand ne referim la aceasta afectiune este Tiroidita Hashimoto sau Boala Hashimoto. Aceasta precizare este importanta pentru ca sa intelegem foarte bine bine ca nu vorbim aici neaparat despre o afectiune endocrina, ci despre o afectiune autoimuna care afecteaza si tiorida.
Desigur ca tratamentul acestei afectiuni include si un tratament endocrinologic (hormonal) dar nu intotdeauna, insa in toate cazurile este necesar un tratament care sa se adreseze sistemului imun. Mai trebuie adaugat ca exista multe asemanari intre sistemul endocrin si cel imunitar si ca functia celor doua este adesea intricata. La ora actuala se stie ca majoritatea afectiunilor endocrine au ca si substrat o dereglare a sistemului imun prin care fie se distruge, fie se stimuleaza una sau mai multe glande endocrine, deci putem spune ca sunt boli autoimune.
Cauza aparitiei acestei afectiuni este dereglarea sistemului imunitar si in primul rand al celulelor T cu rol de limitare a raspunsului imun. De asemnea este implicat si un mecanism prin care se produc anticorpi de un anumit tip. Trebuie sa precizam ca marea majoritate a afectiunilor tiroidiene cronice au ca si cauza sistemul imun dereglat. Chiar si Boala Basedow Graves, care evolueaza cu hipertiroidie, este de fapt o afectiune autoimuna. In aparitia acestui tip de afectiuni s-a constatat ca exista o predispozitie genetica. Sunt frecvente cazurile in care in aceeasi familie sufera de Tiroidita Hashimoto mama, fiica si nepoata.
Ca urmare a acestei dereglari sistemul imun nu mai recunoaste celule tiroidiene si le ataca pentru a le distruge si elimina. In acest fel, apare la nivelul tiroidei un proces inflamator care incet, incet duce la distrugerea tiroidei. In fazele avansate ale bolii tiroida ramasa intacta nu mai face fata necesarului de hormoni si apare hipotiroidia. In cazurile in care agresiunea asupra tiroidei este puternica Hipotiroidia poate sa apara de la inceput.
Asa cum aratam mai sus in aceasta afectiune s-a constat ca exista un anumit teren genetic favorizant. Pe acest teren pot actiona, apoi, anumiti factori predispozanti. As mentiona ca afectiunea este destul de frecventa aproximativ 4% din populatie fiind afectata. Sexul feminin este, insa, afectat preponderent, raportul fiind de 10 la 1. Vaccinarea excesiva si asocierea mai multor tipuri de vaccinuri in acelasi timp sau intr-un interval scurt de timp reprezinta de asemenea factor favorizanti. Aici trebuie sa precizez ca am vazut la un moment dat o pacienta la care boala s-a declansat dupa ce a facut o calatorie intr-o tara exotica. Pentru a putea calatori in acea tara a fost nevoita sa faca mai multe vaccinuri. Pacienta mi-a relatat ca peste 80% din membrii grupului cu care a fost s-au confruntat apoi cu probleme similare.
Stresul acut sau cronic reprezinta un alt factor favorizant. Traumele emotionale majore sau repetate se incadreaza in aceeasi categorie. Din experienta proprie am observat ca la multe paciente boala s-a declansat dupa nastere. Exista de asemenea anumite infectii virale care pot interveni in aparitia acestei boli (de exemplu virusul Epstein Barr sau Citomegalo virusul sau chiar si virusurile hepatitice B sau C).
Raspunsul la aceasta intrebare nu este usor de dat. Am sa va explic si de ce. Din punct de vedere tehnic diagnosticul este usor de pus daca medicul investigheaza complet tiroida. problema aici apare pentru ca de multe ori investigarea tiroidei se rezuma la palpare si la dozarea hormonala, de cele mai multe ori TSH si FT4. In aceste conditii exista riscul sa se treaca pe langa diagnostic.
De aceea intotdeauna cand tabloul clinic sugereaza o problema tiroidiana trebuie efectuate investigatii amanuntite. Aceasta presupune examinarea imagistica a tiroidei prin ecografie (cel putin) dar si (in cazul femeilor) a organelor genitale interne (ovare, uter) si glandelor mamare. Spun aceasta pentru ca in practica am observat frecvent aceasta asociere tiroidita Hashimoto cu mastopatie fibrochistica, fibrom uterin sau chisturi ovariene.
Analizele de sange trebuie sa investigheze prezenta autoanticorpilor atat cei specifici tiroiditei (ATG, ATPO) dar si altor boli autoimune cu care aceasta se poate asocia- boala Basodow Graves ( Ac antireceptor TSH), lupus, sclerodermie, diabet zaharat, hepatita cronica si altele. De asemenea trebuie efectuate dozari hormonale nu numai pentru tiroida dar si pentru hipofiza, corticosuprarenale, gonade, paratiroida pentru ca frecvent se poate intalni si afectarea acestor glande- asa numitele poliendocrinopatii autoimune.
Sa vedem care ar fi tabloul clinic care ne poate face sa ne gandim la o tiroidita autoimuna. Aici as mentiona 2 tipuri de simptome- unele care tin de tiroida si altele generale care pot aparea in orice boala autoimuna.
Ce este caracteristic Tiroiditei Hashimoto este ca de multe ori pacientii au simptome si de hiper si de hipotiroidism. Aceasta din cauza ca la inceputul bolii sau chiar si dupa ani buni de evolutie functia tiroidiana poate sa oscileze intre hipo si hipertiroidie. Pacientii acuza stari de agitatie, nervozitate, senzatie de nod in gat sau de sufocare (in special la emotii puternice) sau dimpotriva de depresie sau anxietate. Tulburarile de ritm cardiac sunt frecvente si se manifesta prin palpitatii, care pot sa apara chiar si in conditii de repaus, fara sa existe o afectiune cardiaca. De asemenea pacientii se pot confrunta cu transpiratii abundente si bufeuri sau dimpotriva au pielea uscata, unghiile si firul de par friabile, sunt frigurosi. Pot sa apara tulburari de somn sau somnolenta peste zi, probleme cu memoria si capacitatea de concentrare si de foarte multe ori probleme cu greutatea corporala. O problema extrem de frecventa care apare la acesti pacienti este constipatia. De multe ori ei raman uimiti ca dupa instituirea tratamentului aceasta problema dispare foarte rapid, fara sa mai fie nevoie de tratamente laxative.
Simptomele generale sunt legate de manifestari la nivelul pielii – urticarie cronica sau recurenta, dermatite, fotosensibilizare (extrem de frecvente)-, dureri articulare sau musculare nesistematizate, stari de oboseala nejustificate, reactii alergice la medicamente si altele.
O problema particulara, in cazul femeilor, pe care vreau sa o abordez aici o reprezinta sterilitatea. Femeile care sufera de acest tip de afectiune pot avea probleme in a ramane insarcinate. Aceasta are ca si cauza atat afectiunea de baza dar si asocierea frecventa a tiroiditei cu prezenta Ac antispermatocitari, care pot impiedica fecundarea ovulului. Daca se ajunge in situatia de a ramane insarcinate trebuie o urmarire atenta, cu dozarea frecventa a hormonilor tiroidieni pentru a preveni hipotiroidia, cu efecte negative asupra fatului.
In concluzie diagnosticul este usor de stabilit daca in fata unui pacient care se confrunta cu un tablou clinic de genul celui descris, medicul nu se rezuma doar la a doza hormonii tiroidieni.
Cel mai frecvent sunt afectate de aceasta boala femeile. Raportul femei/barbati este, in functie de diversi autori, intre 7-10/1. Legat de varsta trebuie spus ca desi poate apare la orice varsta (din practica mea cea mai mica pacienta a avut 6 ani cand am inceput tratamentul) frecventa cea mai mare se intalneste la pubertate sau intre 40-60 ani. De asemenea frecvent afectiunea se poate declansa dupa nastere. In tiroidita cronica autoimuna se intalneste foarte des afectarea mai multor membrii ai aceleiasi familii ( de ex mama, fiica, nepoata). De aceea este important ca atunci cand un pacient este diagnosticat cu aceasta afectiune sa se investigeze si ceilalti membrii ai familiei, in special cei de sex feminin.
Cu toate ca este mult mai frecventa la femei, acest fapt nu trebuie sa reprezinte un argument pentru a nu cauta aceasta afectiune si la barbati. Am intalnit pacienti, de sex masculin, pe care i-am diagnosticat cu aceasta boala plecand de la o simpla si aparent banala urticarie cronica, fara nici un fel de alte acuze.
Tratamentul Tiroiditei Hashimoto trebuie sa se adreseze in primul rand sistemului imunitar.
Aici pacientii se lovesc frecvent de un paradox. Chiar si atunci cand este diagnosticata boala de catre endocrinolog, daca functia glandei tiroide este in limite normale, li se spune ca nu e nevoie de nici un tratament si ca simptomele de care se plang nu au legatura cu tiroida. In principiu asa este, adica nu este nevoie de un tratament hormonal, pentru tiroida, dar in mod cert intotdeauna este nevoie de un tratament imunomodulator, care nu este apanajul endocrinologului. Doar in cazurile in care este dereglata si functia tiroidei endocrinologul va recomanda un tratament hormonal, de obicei de substitutie cu hormoni tiroidieni (l-tyroxina). Exista si exceptii, unii endocrinologi recomanda, chiar si cand functia tiroidei este echilibrata, u tratament cu doze mici de hormoni tiroidieni, pentru a pune in repaus glanda tiroida.
Din punct de vedere alopat tratamentul imunomodulator este recomandat doar in situatii exceptionale, in care apare hipertiroidia rezistenta la tratamentul de inhibitie hormonala. In aceste situatii se face tratament imunosupresor cu corticoizi, pe perioade scurte.
Tratamentul de baza este reprezentat de terapiile alternative, cu rol atat in sustinerea functiei tiroidiene cat si in reglarea sistemului imunitar. Pentru sustinerea functiei tiroidiene se pot folosi suplimente cu iod, spirulina, tirozina, extract de sanziene, uleiul de primula, seleniul. Trebuie mentionat ca produsele care contin Iod sunt contraindicate daca pacientul urmeaza tratament cu hormoni tiroidini. De aceea chiar si suplimentele sau plantele, nu mai vorbesc despre tratamentul homeopat, trebuie recomandate de catre un medic.
Rezultate foarte bune se obtin prin tratamentul homeopat. Aici se pot administra remedii in functie de tipul constitutional al pacientului si/sau tratamente organotrope care se adreseaza in mod special tiroidei.
Tratamentul imunomodulator este legat de corectarea dezechilibrelor de la acest nivel. Pentru aceasta se administreaza antioxidanti- seleniu, zinc, vit c, co q10. S-a constatat ca acizii grasi esentiali (tip omega 3) au un foarte bun efect imunomodulator, de aceea ei sunt indicati in toate bolile autoimune, inclusiv in Tiroidita Hashimoto.
Tratamentul pe care il recomand, cu rezultatele cele mai bune, este tratamentul homeopat. Cu ajutorul unor remedii care actioneaza asupra componentelor sistemului imun se poate obtine reechilibrarea acestuia. Acest tratament are avantajul ca duce la ameliorarea si chiar disparitia atat a simptomelor care tin de tiroida, dar si a celor care tin de boala autoimuna in general. De obicei rezultatele apar destul de rapid, dupa prima luna de tratament. Totusi trebuie tinut seama ca aici vorbim despre o boala cronica, de multe ori cu multi ani de evolutie in spate. Pacientii trebuie sa stie ca si in situatia in care se simt bine dupa primele luni de tratament, acesta trebuie continuat pe o perioada mai lunga de timp, pana ce se ajunge la remisie. Aceasta inseamna ca anticorpii specifici, care ataca tiroida, ajung in limite normale. De obicei la acest rezultat se ajunge in functie de vechimea bolii si de valorile initiale ale anticorpilor. Daca boala este veche si anticorpii au valori initiale mari tratamentul dureaza luni poate chiar ani. Daca boala este declansata recent sau anticorpii au valori mici atunci tratamentul dureaza mai putin. Trebuie mentionat ca simptomatologia, adica ceea ce il supara de fapt pe pacient, se amelioreaza sau chiar dispare rapid, dupa prima luna de tratament.
In timpul tratamentului dieta urmata de pacienti, pe langa restrictiile legate de tratamentul homeopat, trebuie sa contin cat mai multe alimente bogate in antioxidanti si acizi grasi esentiali, in special omega 3. De asemenea trebuie excluse principalele toxice si aici as mentiona tutunul, alcoolul, faina alba, zaharul rafinat, uleiul rafinat, dulciurile rafinate. Un regim alimentar cu rezultate bune este Regimul Oshawa nr 10, despre care ati vorbit si dvs in paginile revistei cu alte ocazii.
In afara regimului alimentar sunt utile si alte metode ajutatoare. Aici trebuie sa mentionez rolul psihoterapiei. Asa cum spuneam de multe ori boala se declanseaza pe fondul unei traume emotionale sau a unui stres acut sau prelungit. Desigur ca identificarea acestor factori si indepartarea lor atunci cand se poate, este de un real folos in evolutia pozitiva a pacientului. De asemenea trebuie pus accentul si pe un stil de viata sanatos, in care trebuie evitate extremele de orice fel. Sportul, activitatile in aer liber, in natura sunt de un mare ajutor pentru acesti pacienti. Aici mentionez ca, exista o metoda terapeutica, in care vindecarea se face prin realizarea unei legaturi la nivel energetic intre pacient si un anumit tip de arbore care i se potriveste. Atunci cand este practicata corect aceasta metoda poate duce la rezultate spectaculoase.
Sfaturile pe care le-as da sunt mai mult pentru cei care inca nu au fost diagnosticati. Daca se confrunta cu anumite simptome de genul celor mentionate si nu au inca stabilit un diagnostic care sa le explice, atunci trebuie neaparat sa ia in calcul si aceasta posibilitate si sa se adreseze unui medic specialist pe aceste probleme. Am vazut multi pacienti a caror viata era data peste cap de aceasta afectiune, dar ceea ce era mai rau era faptul ca nu aveau o explicatie medicala pentru problemele cu care se confruntau.
Pentru cei care deja au fost diagnosticati cu aceasta afectiune, acestia trebuie sa stie ca exista solutii eficiente pentru rezolvarea tuturor simptomelor cu care se confrunta. Chiar daca tratamentul hormonal nu-i ajuta sau chiar nu este recomandat, trebuie cautate tratamente alternative care sa se adreseze in primul rand dereglarii imunologice, pentru ca aceasta este de fapt esenta acestei boli.
