AfectiuniBlog

Dermatita atopică

DERMATITA ATOPICĂ

Dr. RAREȘ SIMU, medic specialist în Imunologie clinică

și Alergologie, cu compe­ten­ță în Homeopatie

la Centrul de Sanatate si Viata Armonia

Articol preluat din revista Asul Verde – Redactor Florentin Popa

– Domnule doctor, dintre afecțiunile dermatologice care se agravează odată cu scăderea temperaturii se numără și dermatita atipică. Din ce cauză apare această boală?

– Dermatita atopică, numita de multe ori eczemă în termeni uzuali, este o afecțiune inflamatorie cronică a pielii. Cauzele acestei afecțiuni sunt multiple. Printre cele mai importante se numără factorii genetici, dereglările imunologice, dereglările din mecanismul de barieră de protecție de la suprafața pielii, dar și factorii de mediu. Factorii genetici sunt reprezentati de mici defecte in genele care codifica sinteza anumitor proteine care intra in compozitia stratului protector de la suprafata pielii , atat cu rol de protectie mecanica dar si cu rol de protectie antimicrobiana. In plus aceste modificari favorizeaza deshidratarea pielii care devine mai uscata si astfel este mai sensibila la agresiunea factorilor externi – microbe, alergeni, iritanti chimici

Interesant este faptul că afecțiunea este mult mai frecventă în zonele urbane și în țările dezvoltate. De aici a apărut și teoria conform căreia această boală este legată de măsurile excesive de igienă – ceea ce, în parte, este adevărat. Explicația e simplă: protejarea excesivă a sugarilor și a copiilor mici față de agenții infecțioși favorizează apariția atopiei, dar și reacțiile autoreactive față de propriul organism.

– Există anumite grupe de vârstă predispuse la apariția acestei boli?

– Dermatita atopică este una dintre cele mai frecvente probleme care apar la copilul sub 5 ani. Mai mult de 20% din copiii din această categorie de vârstă se confruntă cu această afecțiune, în forme mai mult sau mai puțin grave, iar procentul este în creștere continuă în ultimii ani. La mulți copii, boala intră în remisie până la 3-4 ani sau până la adolescență. Există, totuși, un procent important de copii la care boala persistă și după adolescență, ba chiar până la vârsta adultă, câteodată toată viața. Cu cât afecțiunea se declanșează la vârste mai mici, cu atat evoluția ei va fi mai ușoară și va intra în remisie mai repede. Dacă boala debutează la o persoană adultă, după vârsta de 18 ani, de obicei evoluția este nefavorabilă, cu riscuri mari să persiste timp îndelungat. Se apreciează că între 1 și 3% dintre adulți sunt afectați de această problemă.

– Cum se manifestă dermatita atopică? Are simptome specifice sau se poate confunda cu alte boli dermatologice?

– Principalele manifestări ale dermatitei atopice constau în primul rând în mâncărimea intensă la nivelul pielii. Acest simptom poate fi localizat doar în anumite zone sau la nivelul întregului corp. În fazele acute apar erupții, pielea este roșie, tumefiată, se poate descuama sau pot apărea chiar și vezicule. În faza cronică pielea devine uscată, apar răni din cauza scărpinatului, care ulterior se pot infecta, iar pielea se îngroașă și devine scorțoasă în zonele în care mâncărimea este mai intensă. Există zone tipice în care afecțiunea se manifestă de obicei. Aceste sunt localizate la nivelul încheieturilor membrelor superioare sau inferioare, în jurul gâtului, în spatele urechilor, în jurul ochilor, dar leziunile pot apărea în orice zonă a corpului. La sugar este tipică apariția leziunilor la nivelul obrajilor și în jurul gâtului. În funcție de intensitatea simptomelor și de extinderea leziunilor există forme de dermatită atopică ușoare, moderate și severe. În formele severe, leziunile sunt prezente pe întregul corp și afectează profund calitatea vieții pacientului, care nu se mai poate odihni, nu se mai poate alimenta și în acest fel se produc dereglări grave la nivelul întregului organism. Cert este faptul că afecțiunea este ușor de diagnosticat pentru un medic dermatolog cu experiență.

– Este nevoie de analize speciale pentru confirmarea diagnosticului?

– Diagnosticul dermatitei atopice este un diagnostic clinic. Se face pe baza manifestarilor cu care se prezinta pacientul, pe baza istoricului personal si al celui familial. Exista o asociere frecventa in familie a dermatitei atopice si a bolilor alergice –rinita sau astm. Diagnosticul diferential trebuie facut cu alte dermatite – dermatita de contact, dermatita seboreica, dermatita numulara sau chiar psoriasis. Nu exista analize specifice pentru aceasta boala si de aceea pentru stabilirea diagnosticului nu sunt necesare analize. Totusi sunt indicate teste care sa puna in evidenta prezenta terenului atopic si analize care sa identifice factorii de mediu care declanseaza sau agraveaza evolutia bolii. Aceste analize pot fi facute direct pe piele sau din sange. De asemnea atunci cand se banuieste o suprainfectie bacteriana pot fi necesare dar teste care sa evidentieze microbul si eventual sensibilitatea acestuia la antibiotice. In mod uzual nu se fac aceste teste pentru ca se stie ca la peste 75 % din pacienti bacteria implicata este stafilococul aureus.

– De multe ori, bolnavii confundă dermatita cu o reacție alergică ori cred că o alergie le-a declanșat boala. Există vreo legătură între alergii și dermatita atopică?

– Dermatita atopică nu este o boala alergică, însă reacțiile alergice pot avea un rol important în declanșarea și agravarea bolii. Așa cum spuneam, mecanismele prin care apare boala sunt legate de anumite defecte genetice ce produc modificări la nivelul sistemului imun și la nivelul pielii. Astfel apar anumite defecte la nivelul structurii limfocitelor (principalele celule implicate în reacțiile imune), care apoi provoacă reacții de apărare exagerate, afectând propriul organism. Mai mult, stratul superficial al pielii nu mai poate juca pe deplin rolul de barieră față de mediul extern și pielea este mult mai vulnerabilă la agresiunile factorilor externi (variații de temperatură, microbi, bacterii, viruși, ciuperci) și alergeni – alimentari sau pneumalergeni (care circulă prin aer). Toți aceștia sunt factori favorizanți – joacă un rol în declanșarea sau agravarea dermatitei atopice, nicidecum o cauză clară a acesteia. La fel e și alergia: are doar rolul de a declanșa sau agrava un episod acut de dermatită atopică, dar nu este factorul cauzal al bolii!

– Totuși, care sunt principalii factori de risc în declanșarea bolii?

– Factorii de risc cei mai frecvent implicați în apariția dermatitei atopice sunt: alimentele (lactate, ouă, grâu, soia, pește), pneumalergenii (praf de casă, acarieni, mucegai, păr de câine sau de pisică), bacteriile – coloniile de stafilococ de pe piele, substanțele chimice din produsele de curățenie sau igienă personală (săpun, gel de duș, parfumuri, deodorante, detergenți, dezinfectanți etc.) sau contactul cu diverse substanțe chimice industriale (combustibili, solvenți, îngrășăminte chimice etc.)

Un alt factor important implicat în apariția dermatitei atopice este legat de alimentația mamei în timpul sarcinii și de modalitatea prin care a născut. O alimentație bogată în histamină pe parcursul sarcinii se pare că favorizează declanșarea dermatitei la nou născut, deci gravidele ar trebui să fie atente la alimentele pe care le consumă. Mai mult, exista studii care arata ca nasterea naturala este un factor de protectie impotriva aparitiei bolii, in timp ce nasterea prin cezariana favorizeaza boala. Acest aspect este legat de flora intestinala care se dezvolta diferit la copiii nascuti prin cezariana fata de cei nascuti natural. Copiii nascuti prin cezariana au un risc mai mare de a dezvolta teren atopic si apoi teren alergic si boli alergice decat un copil nascut natural. Tot in aceasta idée alaptarea la san reprezinta un factor de protectie prin faptul ca favorizeaza dezvoltarea florei intestinale la sugar.

– Ce complicații poate genera dermatita atopică, dincolo de aspectul inestetic al pielii?

– Spuneam că principala manifestare a bolii este mâncărimea. Aceasta este dată, printre altele, de uscăciunea pielii – o caracteristică a dermatitei atopice, care de regulă se agravează în sezonul rece. De aici apar și principalele complicații ale bolii: suprainfecțiile. Acestea pot fi bacteriene (cele mai frecvente cu stafilococ sau streptococ), virale sau fungice. Atenție, infecția cu virusul herpetic și apariția eczemei herpetice este una dintre cele mai grave complicații, aceasta putând pune în pericol viața pacientului!

Pe termen lung, la majoritatea copiilor dermatita atopică intră în remisie până la vârsta de 3-5 ani. Pe masura ce copilul vine in contact cu diversi factori agresori organismul se adapteaza, se moduleaza si depaseste acele defecte de care vorbeam. In acest fel invata cum sa faca fata acelor agresiuni care inainte provocau boala. Chiar și în aceste cazuri, mai pot totuși să apară recăderi în adolescență sau la maturitate. La pacienții la care dermatita persistă, una dintre complicații constă în dezvoltarea cataractei după vârsta de 30 de ani. Trebuie subliniat faptul că și la cei la care apare remisia până la 3-5 ani există un risc mare de apariție a bolilor alergice, ca rinita și astmul bronșic. Acest risc este cu atât mai mare cu cât în familie au mai existat cazuri de dermatită atopică, de rinită sau de astm alergic. Pentru medici, este binecunoscută succesiunea dermatită atopică – rinită alergică – astm alergic. De aceea, este foarte important ca toți copiii care au avut dermatită atopică să fie urmăriți în continuare și testați periodic, pentru a depista din timp declanșarea rinitei sau a astmului bronșic alergic.

– Ce soluții de tratament le recomandați celor care au această boală?

– Tratamentul dermatitei atopice nu este deloc simplu. Evoluția bolii poate fi oscilantă, cu perioade mai bune și perioade mai proaste, fără o cauză evidentă. De multe ori se observă ameliorări sau o agravări sezoniere – mai bine în sezonul cald și mai rău în sezonul rece, frigul fiind unul dintre factorii de mediu implicați în agravarea bolii. Expunerea moderată la razele soarelui și băile cu apă de mare este pentru foarte mulți pacienți extrem de benefică!

Tratamentul medicamentos consta in primul rand in tratamentul topic local. Sunt indicate crème cu efect imunosupresor cu corticoizi sau alte imunosupresoare- tracolimus sau pimecrolimus. Fototerapia este indicata in cazurile de acutizare a dermatitei. Atunci cand se banuieste prezenta stafilococului se poate recomanda antibiotic topic local- acid fusidic- sau antibiotice administrate oral. Infectia cu virusul herpetic (dermatita herpetica) necesita tratament de urgenta cu antivirale sub stricta supraveghere medicala. Atunci cand puritul este foarte intens se recomanda administrarea de antihistaminice orale- ketotifen, loratadina, desloratadina, cetirizina, levocetirizina. In cazuri mai grave se pot utiliza si alte imunosupresoare mai puternice sau este recomandat tratamentul cu imunoglobuline umane sau cu anticorpi monoclonali de sinteza- dupilumab. De mentionat ca tratamentul cu anticorpi monoclonali este recomandat doar pacientilor cu varsta peste 12 ani in timp ce tratamentul cu imunoglobuline se poate face si la varste mai mici. Aceste tratamente trebuie urmate sub stricta supraveghere medicale, deoarece pot avea efecte adverse serioase.

Pe lângă tratamentul specific recomandat de medicul curant, care poate să difere de la un pacient la altul în funcție de caracteristicile bolii, pentru pacienții cu dermatită atopică am câteva sfaturi pentru un bun control asupra afecțiunii în sine. Pielea trebuie hidratată de cel puțin două ori pe zi. Trebuie folosită o cremă hidratantă și emolientă care se potrivește cel mai bine cu tenul pacientul, prin testare. Folosirea unei creme grase pe pielea copilului mic poate contribui la prevenirea dezvoltării dermatitei atopice. Cei care au în familie persoane care au suferit de această boală, chiar dacă a intrat în remisie, trebuie să cunoască foarte bine factorii declanșatori sau agravanți ai dermatitei atopice și să se ferească de aceștia. Principalii factori care agravează reacția la nivelul pielii sunt transpirația, săpunurile, detergenții etc. – iar expunerea la aceștia trebuie redusă. Trebuie folosite doar săpunuri blânde cu pielea – ca cele pentru bebeluși, care nu conțin substanțe chimice dăunătoare pielii. După baie, pielea trebuie tamponată cu un prosop moale, nu frecată, apoi trebuie aplicată o loțiune hidratantă atât timp cât pielea este încă umedă. Este bine ca lenjeria de pat și articolele vestimentare pe care le poartă pacienții să fie din bumbac; vor fi evitate țesăturile iritante, ca lâna, sau materialele sintetice rigide, cum este poliesterul.

Alimentele pot influența evoluția dermatitei atopice atât prin reacții alergice imediate, cât și prin reacții întârziate – care apar la câteva zile după consumul unui aliment. De aceea, este important să se efectueze analize prin care pot fi identificate alimentele implicate în agravarea dermatitei. (De multe ori, însă, nu se pune în evidență niciun aliment implicat în evoluția dermatitei atopice, ceea ce este foarte frustant pentru pacient sau pentru aparținătorii acestuia.) Pentru identificarea alimentelor care pot declanșa sau agrava dermatita atopică este nevoie de teste de specialitate, în funcție de care medicul indică un anumit regim alimentar. Cele mai frecvent implicate, mai ales în cazul copilului mic, sunt laptele, ouăle, grâul, soia, peștele. Aceste alimente ar trebuie reduse sau chiar eliminate din dieta unui pacient cu dermatită, chiar și fără să fie făcute teste de alergie prealabile sau chiar daca testele nu pun in evidenta nici o reactie la vreun aliment. Alimentele bogate în histamine, ca brânzeturile maturate, mezelurile afumate (salam, cârnați, șuncă afumată), năutul, soia, fasolea, lintea, roșiile, nucile, germenii de grâu, cacao (aici este inclusă și ciocolata), dulciurile sau snacksurile cu aditivi alimentari (benzoat, sulfiți, nitriți, glutamat, coloranți alimentari etc.), oțetul, unele fructe (kiwi, lămâie, ananas, prune, căpșuni), trebuie eliminate complet din alimentația pacientilor cu dermatită atopică refractara la tratament!

Tratamentul natural cuprinde un arsenal foarte bogat, dar trebuie condus întotdeauna de un medic specializat în astfel de terapii. În primul rând, sunt indicate cure de echilibrare a sistemului imunitar. Un foarte bun efect imunomodulator îl are propolisul (cu excepția celor care au alergie la el). De asemenea, există și plante medicinale cu efecte deosebite: trei frați pătați, urzica, salvia, socul, coacăzul negru, plopul negru, aloe, noni. Acizii grasi esentiali de tip omega 3 au efecte foarte bune atat antiinflamatorii cat si de protectie a pielii. Se pot utiliza atat in aplicatii locale – uleiul de cocos, uleiul de floarea soarelui, uleiul de masline- sau administrat intern- uleiul de peste (somon, cod). Un efect pozitiv il are administrarea de vitamina D. Un procent important al populatiei are deficit de vitamina D, datorat absentei expunerii la soare. Aceasta vitamina joaca un rol important in asigurarea unui echilibru la nivelul sistemului imunitar fiind recomandat in dermatita atopica, in bolile alergice si bolile autoimune. Necesarul zilnic este in jur de 600- 800 ui /zi la copilul mic si 1000-2000 ui /zi la copilul mare si adulti. Exista studii care arata efectul teraputic al administrarii vitaminei D in dermatita atopica, mai mult de 60% din cazuri avand ameliorare semnificativa a bolii doar prin administrarea de vitamina D. Un efect bun antiinflamator si imunomodulator il au sucurile de aloe si noni. Acestea se pot folosi atat in aplicatii topic-locale, incorporate in crème grase, cat si uz intern, in cure de cate 3 luni care se repeta perioadic. O varianta ideala ar fi administrarea 3 luni aloe, 3 luni noni pana la remisia completa a bolii. De asemenea radacina de lemn dulce are efecte antiinflamatoare si efecte protective direct asupra pielii. Se poate folosi, la fel atat in administrare topic-locala cat si administrare pe cale interna, mai ales ales in perioadele de acutizare ale bolii. Administrata intern aceasta planta are efecte de stimulare a glandei suprarenale cu efecte imunomodulatoare puternice. Totusi, nu este recomandata administrarea timp indelungat. Avand in vedere rolul de protectie al florei intestinale, sunt recomandate cure cu probiotice, eubiotice, care sa echilibreze cat mai bine aceasta flora. Curele trebuie facute pe perioade mai lungi, de cate 3 luni si repetate periodic. În cadrul tratamentului homeopat pot fi folosite remedii cu efecte uneori spectaculoase: Apis, Urtica Urens, Rhus toxicodendron, Natrium muriaticum, Sulphur, Oleander și altele. Tot aici trebuie menționat rolul important al psihoterapiei, pentru că stresul este unul dintre factorii implicați în declanșarea și agravarea dermatitei. Pe de altă parte, pacienții cu dermatită atopică pot avea anumite de probleme emoționale legate chiar de afecțiunea lor și ajung să se izoleze, considerându-se stigmatizați din cauza aspectului inestetic al pielii.

FLORENTIN POPA

D-l dr. RAREȘ SIMU poate fi contactat la Centrul de Sănătate și Viață „Armonia” din str. Italiană nr. 13, ap. 3, Sector 2, București, tel. 0314.379.629, 0766.298.458 si Cluj Napoca tel 0766.298.458