Colita cronica

Colita cronică

Recomandari oferite de catre dr Rares Simu – specialist in Imunologie clinica si Alergologie

Prin colită se înţelege o afecţiune a colonului, în care apare inflamaţia peretelui acestuia. De multe ori, leziunile apar şi la nivelul intestinului subţire, în acest caz fiind vorba despre o enterocolită. Această inflamaţie poate fi produsă de diferite cauze:

factori infecţioşi (bacterii sau virusuri), care produc o enterocolită acută, ulterior după vindecarea acesteia rămân modificări la nivelul peretelui intestinal;

parazitoza digestivă, în special lambliaza, prin modificarea florei intestinale normale şi lezarea peretelui;

afecţiunile stomacului (gastrita hipoacidă, operaţiile prin care se elimină o parte sau tot stomacul, gastrita atrofică) în care datorită lipsei acidului clorhidric, se produc modificări ale florei microbiene intestinale, care duc la apariţia leziunilor peretelui; mai mult, modificarea formei stomacului sau absenţa lui favorizează apariţia tulburărilor de tranzit intestinal (diaree);

afecţiunile pancreatice (pancreatite cronice)

factori genetici- s-a constatat că există familii în care mai mulţi membri au această suferinţă;

factori alimentari (de exemplu lactatele), care pot să agraveze anumite leziuni care există deja la nivelul intestinului.

Există un anumit număr de bolnavi la care nu se poate găsi o cauză anume care a produs boala. Aceste cazuri sunt greu de deosebit de colonul iritabil, simptomele prin care se manifestă fiind relativ asemănătoare. Diferenţele sunt:

– în colită apare afectarea stării generale, cu slăbire şi tulburări de absorbţie a alimentelor;

– în colită există leziuni inflamatorii la nivelul peretelui intestinal.

Manifestările bolii. Pe primul plan apare diareea. Mecanismele prin care se produce sunt multiple: accelerarea tranzitului intestinal; tulburarea florei microbiene intestinale; leziunile peretelui intestinal, cu tulburarea absorbţiei alimentelor şi creşterea excreţiei de lichid în intestin.

Scaunele diareice apar, de obicei, după masă. Pot să fie produse de orice alimente, dar, în special, de lactate şi de crudităţi. Fiecare pacient are anumite alimente pe care le tolerează şi altele pe care nu le tolerează, prin urmare, bolnavii îşi pot stabili cel mai bine regimul alimentar.

Durerile abdominale însoţesc diareea. De obicei sunt sub formă de crampe şi se asociază cu balonări, zgomote hidroaerice abdominale, flatulenţă.

La fel ca şi în colonul iritabil stresul, emoţiile puternice agravează simptomatologia. O particularitate o reprezintă faptul că manifestările sunt agravate de temperaturile scăzute, atât prin expunerea la frig cât şi prin consumul de alimente reci.

O altă manifestare importantă care apare în colite este reprezentată de tulburările de nutriţie. Din cauza accelerării tranzitului intestinal şi a leziunilor mucoasei intestinale, principiile alimentare nu se mai absorb în mod normal. Astfel, pacienţii pot fi anemici, deshidrataţi, cu pielea lipsită de elasticitate, cu părul şi unghiile friabile (se rup uşor), lipsite de luciu, cu greutate scăzută şi cu capacitate de efort diminuată.

Stabilirea diagnosticului. Manifestările descrise mai sus sugerează diagnosticul de colită cronică. Pentru confirmare, este nevoie de analize care să excludă alte afecţiuni, care evoluează asemănător, cum sunt: parazitozele, alergiile alimentare, intoleranţele alimentare (de exemplu, enteropatia glutenică), tumorile intestinale.

Analizele care se realizează sunt cele obişnuite pentru tubul digestiv:

– examenul radiologic cu substanţă de contrast: exclude tumorile şi evidenţiază inflamaţia mucoasei;

– colonoscopia: permite aprecierea mai bună a mucoasei şi diferenţierea de alte boli inflamatorii intestinale (rectocolita ulcero-hemoragică, boala Crohn);

– teste de malabsorbţie: se administrează o anumită substanţă specifică şi se urmăreşte apoi în ce măsură aceasta s-a absorbit în sânge sau s-a eliminat prin scaun;

– examenul materiilor fecale: stabileşte dacă există o infecţie parazitară şi de asemenea în ce măsură s-a realizat digestia alimentelor.

Evoluţia bolii. Boala are un caracter cronic. Pe parcursul evoluţiei, există perioade de agravare şi perioade de ameliorare a simptomelor. Agravarea poate să fie declanşată de anumite condiţii externe: consumul de alimente care nu sunt tolerate (crudităţi, lactate), stresul, emoţiile puternice, expunerea la frig, tratamentele îndelungate cu antibiotice.

Datorită dereglărilor în absorbţia alimentelor, principala complicaţie este apariţia tulburărilor de nutriţie (sindromul carenţial) şi care se manifestă prin scăderea în greutate, starea de oboseală continuă, scăderea capacităţii de efort, anemia, carenţe vitaminice, tulburări trofice la nivelul pielii, părului, unghiilor.

Dr Rares Simu – specialist in Imunologie clinica si Alergologie ofera consultatii pentru evaluarea si tratamentul pacientilor care sufera de aerofagie.

Colita cronica
5 (100%) 3 votes

2017-03-14T21:28:14+00:006 decembrie 2015|Afectiuni|

Faceți-vă o programare

Abonați-vă la noutăți