Dr Rares Simu – Specialist in Imunologie clinica si Alergologie
Cuprins:
- Rinita alergica
- Cauze si incidenta pe categorii de varsta
- Simptomele rinitei alergice
- Diagnosticarea rinitei alergice
- Tratamentul recomandat in cazul rinitei alergice
- Evolutie si complicatii ale rinitei alergice
- Astmul bronsic alergic
- Cauze si incidenta astmului bronsic
- Simptomele astmului bronsic
- Diagnosticul astmului bronsic
- Tratamentul astmului bronsic
- Evolutie si complicatii ale astmului bronsic
- Masuri specifice
- Profilaxia
- Tratament specific
Rinita si astmul bronsic sunt boli ale sistemului respirator. Una dintre cauzele frecvente o reprezinta alergia. Alergiile respiratorii sunt cauzate de anumiti factori numiti alergeni. Acestia sunt produse organice, cu proprietati fizice si chimice specifice, care intrand in contact cu organismul produc anumite modificari si declanseaza reactii in cascada la nivelul sistemului imunitar. Nu orice substanta poate sa fie alergenica. Alergenul trebuie sa aiba anumite dimensiuni si o structura chimica bine definita, pentru a putea declansa in organism acele reactii care provoaca boala alergica.
Exista doua mari categorii de alergeni: cei care actioneaza pe tot parcursul anului (pereni) si cei care sunt prezenti doar intr-o anumita perioada (sezonieri).
Cei mai frecventi alergeni pereni se afla in praful de casa. Acesta este o combinatie de mai multe particule organice. Nu ne referim aici la praful obisnuit care se intalneste afara. Multe persoane confunda problemele care apar legate de acest praf inert cu alergia. In acest caz este vorba despre un efect iritativ, nespecific si care nu are legatura cu alergia. Este adevarat in schimb, ca acest praf poate sa agraveze rinita si astmul bronsic atat alergice dar si non alergice.
Revenind la praful de casa acesta are in componenta doua tipuri de acarieni (un fel de paianjeni microscopici)- dermatophagoides pteronysinus si dermatophagoides farinae. In plus exista in compozitia lui si alte alergene- fungi, micelii, resturi de insecte, scuame de animale, fibre textile. Gandaceii de bucatarie- blatella germanica, blatta orientalis, periplaneta americana- pot sa reprezinte si ei o sursa de alergeni pereni. O alta categorie este reprezentata de puf sau pene atat de la pasari de casa- papagali, canari, porumbei dar si din articole vestimentare sau din perne, plapume sau chiar saltele.
Aceste particule, fiecare separat sau in combinatie, pot reprezenta cauza rinitei alergice. Ele sunt prezente in casa indiferent de anotimp, deci simptomele rinitei sunt prezente tot timpul anului.
O alta categorie de alergeni pereni sunt cele provenite de la animale. Acestea pot fi descuamari tegumentare sau o componenta din saliva (proteine salivare). Cele mai frecvente sunt alergiile la pisica si la caine, dar pot aparea si la alte animale domestice sau de companie: hamster, porcusor de guineea, iepure, cal etc.
Mucegaiurile reprezinta si ele o categorie importanta de alergeni pereni. Exista mai multe tipuri de mucegaiuri, in principiu fiind impartite in doua categorii: mucegaiuri de interior si de exterior. Delimitarea nu este foarte stricta deoarece sunt mucegaiuri care apartin ambelor categorii, adica se dezvolta atat in interiorul cat si la exterior. Mucegaiurile de exterior sunt vehiculate de curentii de aer si in acest fel pot fi transportate la distanta. acest tip de mucegai nu se incadreaza in categoria alergenilor pereni, doar mucegaiurile de interior (care se dezvolta in medii cu igrasie sau instalatii de aer conditionat defecte) se pot dezvolta pe tot parcursul anului.
O categorie aparte de alergeni pereni o reprezinta alergenii profesionali. Acestia sunt implicati in aparitia rinitei alergice profesionale, care apare la cei care lucreaza intr-un anumit mediu si la care simptomele apar la locul de munca.
Extrem de rar poate apare o alergie la alimente. De obicei alergia la alimente se manifesta la nivelul mucoaselor si al pielii (urticarie si angioedem- umflarea buzelor sau ochilor sau extremitatilor). Totusi sunt cazuri extrem de rare la care ingestia unui aliment declanseaza manifestarile rinitei sau chiar ale astmului. Aceasta situatie este mai frecvent intalnita la copilul mic.
A doua categorie de alergeni, cei sezonieri, sunt reprezentati de polenuri. Trebuie precizat ca nu toate polenurile produc alergie (de exemplu polenul florilor ornamentale nu este alergizant). Cele mai frecvente tipuri de polenuri implicate sunt cele de graminee (ierburi cu spic) si de cereale (grau, orz,ovaz, secara). Alta categorie de polenuri (mai putin frecvent implicate in rinita) este reprezentata de polenul de arbori- mesteacan, arin, alun, salcie, plop, stejar, ulm, platan, maslin- sau pomi-mar, par, piersic. De asemenea polenul de ierburi-buruieni este si el implicat in aparitia rinitei alergice. Dintre aceste ierburi amintim ambrosia, pelinul, urzica, patlagina, macris.
Perioada in care pot aparea probleme datorate alergenilor sezonieri variaza in functie de tipul alergenului. Pentru arbori perioada se intinde din februarie pana in septembrie, cu un varf in lunile martie, aprilie, iunie, iulie, in functie de specie. Pentru polenul de ierburi si graminee perioada cu probleme se intinde din martie pana in octombrie cu varful in lunile aprilie, iunie, iulie, august in functie de specie. pentru mucegaiurile de exterior perioada in care se dezvolta este din aprilie pana in octombrie cu un varf in lunile iunie, iulie, august.
Factori favorizanti, persoane afectate
Bolile alergice se dezvolta pe un anumit teren- persoane atopice. Acest teren este determinat genetic si este prezent si la persoane care nu au alergie. In acest sens trebuie stiut ca cei care au in familie o persoana cu o boala alergica au un risc mult mai mare de a dezvolta o alergie.
In functie de anumite conditii, atat din timpul sarcinii cat si dupa nastere, pana la adolescenta, persoanele atopice pot dezvolta una sau mai multe alergii. Factorii care favorizeaza aparitia alergiei sunt destul de numerosi. Cei mai importanti sunt reprezentati de expunerea constanta la cantitati crescute de alergeni, atat a mamei in timpul sarcinii cat si ulterior a copilului. Un exemplu poate fi oferit de casele vechi, cu multa mobila sau cu multe covoare, carpete, fara o buna aerisire sau cu igrasie. Acestea ofera un mediu propice atat pentru dezvoltarea acarienilor dar si pentru dezvoltarea mucegaiurilor.
Un rol la fel de important il are si expunerea la poluanti, inclusiv fumul de tigara, atat a viitoarei mame cat si a copilului. Aceasta este una dintre cauzele pentru care bolile alergice au o frecventa mult mai mare in tarile dezvoltate, industrializate unde poluarea este din ce in ce mai mare. La fel se explica cresterea exponentiala a procentului de alergici din ultimii 20 ani. Aici trebuie amintite si alimentele “moderne” sau mancarea tip fast food, care contin o cantitate crescuta de chimicale (E-uri). Rolul favorizant al alergiei este dovedit pentru aceste alimente. Si in acest caz conteaza alimentatia din timpul sarcinii, dar si ulterior pe parcursul alaptarii si apoi al diversificarii alimentatiei (introducerea alimentelor la sugar).
Infectiile repetate, in special cele virale, cresc riscul de aparitie a alergiei. Acest aspect este valabil atat in perioada de sarcina, la mama, cat si ulterior la copil. De asemenea anumite tratamente pot fi implicate in favorizarea alergiei. Aici trebuie mentionat efectul nociv al tratamentelor antibiotice in exces, mai ales la copiii mici. Folosirea repetata, nejustificata, a acestor tratamente in cazul infectiilor respiratorii virale creste riscul de aparitie a rinitei alergice si a astmului alergic. Sunt tipice cazurile de copii care racesc, sunt tratati cu antibiotice din ce in ce mai puternice si se intra intr-un cerc vicios, copii racind din ce in ce mai frecvent, antibioticele scazand in timp puterea de aparare a organismului. Ulterior acesti copii au un risc foarte mare sa dezvolte o afectiune alergica- rinita cronica sau astm bronsic.
Rinita alergica
Statistici
Rinita alergica este o afectiune cu evolutie cronica, pe tot parcursul anului sau doar in anumite perioade. Este foarte frecventa, dupa unele studii pana la 20%-25% din populatie fiind afectata. Nu toate persoanele afectate se adreseaza medicului si din aceasta cauza este subdiagnosticata. In aceste conditii aproximativ 5% din toti pacientii care se prezinta la medic sufera de rinita alergica. Anual se pierd, pe tot globul, aproximativ 3,5 milioane zile de munca datorita concediilor medicale legate de aceasta afectiune. In ultimii 20 de ani s-a costatat o crestere de 4 ori a cazurilor de rinita alergica.
Cauze si incidenta pe categorii de varsta
Nasul reprezinta un filtru care impiedica particulele straine din aer sa patrunda in partea inferioara a sistemului respirator. Printre aceste particule se afla praf de casa, granule de polen, peri de animale, substante chimice. Putem spune ca are un rol de protectie pentru restul aparatului respirator. Acest rol este limitat deoarece particulele mai mici de 2-4 microni nu mai sunt filtrate. In aceste conditii frecvent nasul este primul care sufera atunci cand apar probleme legate de sanatatea sistemului respirator.
Rinita inseamna inflamatia mucoasei nazale. Manifestarile care apar se datoreaza acestui fenomen. Inflamatia mucoasei poate sa apara prin diverse mecanisme si in functie de acestea se deosebesc mai multe tipuri de rinita. In principiu exista mai multe tipuri de rinita cronica dintre care amintim 2 mari categorii: alergica si non alergica sau vasomotorie.
Rinita alergica este o boala care poate debuta in copilarie (chiar la copilul mic) dar mai frecvent in adolescenta sau la adultul tanar. De multe ori persoanele atopice, care sunt expuse in timp la alergenii mentionati mai sus, se sensibilizeaza la acestia. O perioada organismul poate sa tina sub control alergia. In acest caz individul, aparent, nu are nici un fel de probleme. Apoi la un moment dat, in functie de starea organismului sau de depasirea unui prag de sensibilizare rinita incepe sa se manifeste. Acesti pacienti sunt foarte surprinsi cand afla ca sunt alergici la ceva la care inainte nu aveau probleme. Cu toate acestea terenul alergic poate fi pus in evidenta prin analize specifice inca din copilarie. O situatie aparte o reprezinta alergiile la animale. Pacientul poate trai o perioada lunga impreuna cu animalul la care are alergie, fara sa prezinte nici un simptom. Se creeaza un fenomen de toleranta la alergenul respectiv. In cazul in care lipseste de acasa o perioada de timp (zile, saptamani, luni) fara sa mai vina in contact cu animalul, la reintrarea in mediul cu alergen se declanseaza simptomele, care ulterior nu mai dispar.
Odata declansata boala, in functie de tipul alergenului implicat, simptomele apar in tot cursul anului – in cazul alergenilor pereni sau intr-o anumita perioada a anului – in cazul alergenilor sezonieri. Desigur ca in ambele cazuri intensitatea simptomelor poate sa varieze, pacientii avand perioade mai bune sau mai rele in functie starea organismului, a sistemului imun, cantitatea de alergen prezenta la un moment dat. Pot exista perioade sau chiar ani in care pacientul nu are nici o problema sau simptomele sunt minime. De obicei odata cu inaintarea in varsta simptomatologia se amelioreaza, chiar pana la disparitie dupa 50 de ani.
Simptomele rinitei alergice
Manifestarile rinitei cronice alergice sunt usor de confundat cu o raceala care se prelungeste sau se tot repeta. Pacientii se plang in general ca “racesc usor”, dar niciodata nu fac febra. La fel altii se plang ca sufera de o raceala care nu mai trece. Principalele simptome ale rinitei alergice sunt: rinoree- scurgere de secretii apoase din nas, stranutul repetat, in salve, obstructia nazala- dificultatea de a respira bine pe nas, pruritul-mancarimea nazala. Acestea se insotesc de manifestari si din partea altor organe. La nivelul ochilor apare lacrimare abundenta, mancarimi, roseata. La nivelul urechilor poate aparea mancarime, la fel la nivelul faringelui sau laringelui. Un alt simptom, care este mai putin caracteristic si poate induce in eroare chiar si medicul, este tusea. Aceasta poate sa apara ca urmare a scurgerii posterioare a secretiilor nazale. Acestea ajung in faringe si apoi irita laringele, traheea, bronhiile mari si produc o tuse iritativa. Uneori acesta poate fi unicul simptom al rinitei alergice. In cazurile cu evolutie indelungata poate sa apara anosmia (scaderea sau disparitia mirosului).
Toate aceste manifestari sunt influentate atat de concentratia alergenului cat si de alti factori nespecifici, iritanti ai mucoasei nazale. De exemplu o persoana alergica la acarieni daca locuieste intr-un mediu curat, salubru, bine aerisit este posibil sa nu aiba manifestari sau acestea sa fie minime. In momentul in care schimba mediul, calatoreste si este cazat la un hotel sau la o cabana unde cantitatea de praf de casa este mult mai mare simptomele se pot agrava. O alta situatie: persoanele alergice la polen, in timpul sezonului de polenuri, daca ajung in zone cu vegetatie abundenta risca o agravare a rinitei. Pentru acesti pacienti este benefic climatul marin, cu aerosoli salini, unde concentratia de polen este minima. Acest climat este nefavorabil in schimb pacientilor alergici la mucegaiuri, deoarece umiditatea crescuta favorizeaza dezvoltarea alergenului.
Dintre iritantii nespecifici care pot agrava simptomatologia mentionam mirosurile puternice (parfumuri, detergenti), fumul de tigara, curentul de aer rece, schimbarea temperaturii (trecerea de la cald la rece sau invers), ceata, umezeala. Trebuie stiut ca acesti factori agraveaza simptomatologia si in cazul rinitelor cronice de alta cauza, nu doar alergica.
Diagnosticarea rinitei alergice
Stabilirea diagnosticului de rinita alergica comporta doua aspecte. In primul rand se stabileste diagnosticul de rinita cronica. Acesta se face din descrierea simptomatologiei de catre pacient si examinarea de specialitate a nasului.
In aceasta faza se poate banui doar cauza alergica a rinitei atat din discutia cu pacientul (descrierea aparitiei si a evolutiei simptomelor este f importanta) dar si la inspectia nasului unde se poate observa o coloratie specifica a mucoasei nazale.
In al doilea rand, pentru a stabili cu certitudine cauza alergica, trebuie facute teste specifice. Cele mai importante sunt cele care pun in evidenta sensibilizarea pacientului la unul sau mai multi alergeni. Exista doua posibilitati. Se poate face testare cutanata si se urmareste daca pielea reactioneaza la vreun alergen (exista truse speciale cu extracte alergenice standardizate) sau se pot face analize din sange (Ig E specifice). Trebuie mentionat ca aceste teste pot fi facute la orice varsta, chiar si la copii sub un an. De obicei, daca nu sunt probleme, testele este bine sa fie facute doar dupa varsta de 4 ani, dupa ce sistemul imunitar este bine dezvoltat. Atunci cand un copil are probleme care ne fac sa ne gandim la o alergie (raceli repetate, dermatita, obstructie nazala permanenta) testele trebuie facute, asa cum am aratat, indiferent de varsta. In cazul copiilor, mai ales la varsta mica, sunt recomandate testele efectuate din sange.
Tratamentul recomandat in cazul rinitei alergice
Tratamentul clasic, alopat se adreseaza simptomelor care apar in rinita. El trebuie efectuat in functie de tipul de rinita (perena sau sezoniera) pe tot parcursul anului sau doar in perioada de polen (sezonul cald). Acest tratament este eficient, dar el nu actioneaza asupra terenului ci doar reduce inflamatia de la nivelul mucoasei nazale, cu ameliorarea semnificativa a simptomatologiei. Atat timp cat se urmeaza tratamentul pacientul se simte bine, dar dupa ce-l intrerupe dupa o perioada mai scurta sau mai lunga, simptomatologia revine.
Principalele clase de medicamente utile in rinita sunt solutiile saline (diverse preparate cu apa de mare), antihistaminicele, derivatii de cortizon- corticoizi topici . In cazuri extreme in care se asociaza polipi de mari dimensiuni sau hipertrofia unor zone ale mucoasei nazale se poate interveni chirurgical (prin radiofrecventa sau clasic).
Tratamentul alternativ se poate face cu remedii homeopate, prin cromoterapie (culorile indigo si violet sunt recomandate), presopunctura (punctul de unire al degetului mare cu cel aratator de la mana si de la picior, sunt punctele care trebuie masate cel putin 5 min pe zi) si plante.
Dintre remediile homeopate amintim:
- Allium cepa – este indicat atunci cand sunt prezente simptomele clasice de rinita alergica, cu rinoree care irita nasul si buza superioara, lacrimare, stranut in salve;
- Euphrasia – este indicat atunci cand secretia lacrimala este iritanta si ochii apar rosii si injectati;
- Wyethia– este indicat atunci cand predomina mancarimea la nivelul nasului sau ochilor sau in cerul gurii, sau la nivelul urechilor;
- Arum tryphillum– este indicat mai ales copiilor, care au nasul si in special buzele foarte iritate, chiar cu sangerare;
- Sabadila– este indicat atunci cand predomina stranutul, cand simptomele apar mai ales in aer liber sau la contactul cu polenul.
Tratamentele (alopate sau alternative) descrise mai sus se adreseaza simptomelor. Pentru scaderea gradului de alergie trebuie facute tratamente de desensibilizare care se adreseaza terenului alergic- imunoterapie specifica.
Evolutie si complicatii ale rinitei alergice
Fara un tratament adecvat rinita alergica se agraveaza. Simptomele devin din ce in ce mai grave si in timp pot apare sensibilizari si la alti alergeni in afara de cei initiali. Principalele complicatii care apar sunt infectiile acute sau cronice in sfera ORL (nas, gat, urechi). Astfel pot sa se asocieze rinosinuzita, otita medie, polipoza nazala.
Pe langa aceste complicatii o mare parte dintre pacientii cu rinita cronica netratata evolueaza spre astm bronsic.
Dr Rares Simu – Specialist in Imunologie clinica si Alergologie
Programati-va pentru o consultatie tel: 0736494097
Astmul bronsic alergic
Statistici
Astmul bronsic este o afectiune cronica a plamanilor care se caracterizeaza printr-o inflamatie a mucoasei bronsice si o sensibilitate exagerata a acesteia. Acestea duc la aparitia unor modificari la nivelul peretelui bronsic ceea ce ingreuneaza patrunderea dar mai ales eliminarea aerului din plamani.
Frecventa astmului bronsic alergic este mai redusa decat cea a rinitei alergice. Se apreciaza ca aproximativ 5%din adulti si 10%din copii sufera din aceasta cauza. Asmul bronsic este una din principalele cauze de absenta atat la scoala cat si la serviciu. Se constata o usoara prevalenta a bolii la baieti in cazul copiilor, in timp ce la adulti rproportia este egala.
Cauze si incidenta astmului bronsic
Astmul bronsic se poate imparti in doua mari categorii: extrinsec- alergic si intrinsec- non alergic. Varsta la care debuteaza este, mai ales pentru cel alergic, sub 40 de ani. Majoritatea cazurilor de astm cu debut sub 40 de ani se dovedesc a fi alergice. Incidenta maxima este in copilarie intre 4-8 ani. Dupa aceasta varsta poate apare o ameliorare a bolii cu exacerbare apoi in adolescenta sau la adultul tanar. La fel ca si in cazul rinitei alergice si in cazul astmului bronsic alergic sunt implicati aceeasi factori: alergeni pereni- praf de casa, acarieni, mucegaiuri, puf-pene, gandacei de bucatarie, peri epiderm de animale si alergeni sezonieri- polenuri, mucegaiuri. Pe un anumit teren atopic, care este determinat genetic, actioneaza acesti alergeni care sensibilizeaza organismul si apoi se declanseaza boala. De fapt, la ora actuala aceste doua boli nu mai sunt privite separat ci ca o singura boala- boala inflamatorie a cailor respiratorii, doar cu localizare diferita.
Simptomele astmului bronsic
Astmul bronsic se manifesta prin senzatia de sete de aer- asa cum o descriu pacientii. Aceasta este manifestarea tipica a astmului bronsic. Sunt de fapt trei simptome tipice care apar in astm: dispnee- respiratie dificila, tuse care poate fi uscata sau productiva si wheezing- un suierat care se aude la respiratie si care este dat de ingustarea cailor respiratorii mici. Tipic aceste simptome apar periodic cu o frecventa care depinde de gravitatea bolii, precum si de expunerea la factorii alergeni cauzali. In plus, la fel ca si in rinita alergica si alti factori pot sa declanseze o criza: iritanti nespecifici- parfumuri puternice, fum de tigara, curent de aer rece, ceata, umezeala.
In unele cazuri crizele sunt declansate de efort, mai ales in cazul tinerilor. De fapt simptomele apar la cateva minute dupa intreruperea efortului.
Crizele de dificultate respiratorie, mai ales in cazurile usoare, dispar spontan dupa cateva zeci de minute. Aceste crize pot sa apara cu o frecventa variabila de la cateva pe an la cateva pe saptamana. In functie de aceasta frecventa se stabileste, clinic, gravitatea bolii. Intre aceste crize pacientii, aparent, nu au nici un fel de probleme.
De multe ori la fel ca si in cazul rinitei, se confunda crizele de astm bronsic cu infectii respiratorii (traheite, bronsite, pneumonii) administrandu-se un tratament antibiotic care nu are nici un efect in astmul bronsic. Este adevarat ca pacientii cu astm bronsic sunt mai sensibili la raceli si acestea trebuie tratate corespunzator. Intotdeauna trebuie insa facuta diferenta intre criza astmatica propriuzisa si asocierea unei infectii respiratorii.
Un caz aparte il reprezinta copiii mici sub 3 ani. La acestia din cauza imaturitatii sistemului respirator, pot apare infectii respiratorii repetate care mimeaza astmul bronsic- asa numitele bronsiolite acute. De obicei acesti copii dupa ce depasesc 3-4 ani nu mai au probleme de acest fel. Intotdeauna la acesti copii trebuie totusi investigat terenul alergic. Daca acesta exista, este foarte probabil ca sa se dezvolte astmul bronsic dupa depasirea varstei critice de 3-4 ani. Lucru valabil si la copiii la care nu se poate pune in evidenta alergia dar asociaza alte afectiuni- dermatita.
Diagnosticul astmului bronsic
La fel ca si in cazul rinitei pentru diagnostic trebuie in primul rand sa se stabileasca daca este vorba despre astm bronsic si apoi trebuie stabilita cauza- daca este o alergie sau nu. Pentru diagnosticul de astm bronsic este foarte util de analizat simptomele pacientului. Diagnosticul este usor de pus daca medicul surprinde pacientul in criza. In caz contrar lucrurile se complica deoarece exista pacienti la care intre crize nu se poate observa nici o modificare. De aceea pentru diagnostic sunt foarte utile anumite investigatii si in special probele respiratorii. Pe baza acestor teste se poate stabili diagnosticul de astm bronsic chiar in absenta oricaror manifestari.
A doua parte a diagnosticului trebuie sa stabileasca daca este prezent terenul alergic. Se poate determina factorul alergen cauzal prin teste cutanate (la nivelul pielii) sau prin analize din sange (Ig E specifice), asa cum am mentionat in cazul rinitei alergice. Stabilirea etiologiei este importanta pentru stabilirea masurilor terapeutice eficiente.
Tratamentul astmului bronsic
Tratamentul clasic, alopat, presupune doua componente: terapia crizelor si terapia de fond. Este important de stiut ca cea de a doua trebuie facuta continuu pe o perioada mai lunga, fara intreruperi, pentru ca acest tratament nu vindeca afectiunea ci doar o tine sub control. De aceea chiar daca pacientul nu mai prezinta crize de astm tratamentul nu se intrerupe decat strict la indicatia medicului curant.
Pentru tratamentul crizelor se folosesc bronhodilatatoare cu actiune rapida, sub forma de spray-uri. In cazul in care criza nu cedeaza se folosesc preparate cortizonice injectabile,aerosoli cu bronhodilatatoare, mucolitice, bronhodilatatoare injectabile, oxigenoterapie.
Medicatia de fond se prescrie in functie de gradul de severitate a bolii. Daca pacientul prezinta crize la intervale mari de timp nu este necesara. Altfel se utilizeaza in principal medicatie inhalatorie sub forma de spray-uri sau pulberi cu efect antiinflamator, bronhodilatatoare, la care se pot adauga preparate cu administrare orala in cazuri rezistente la tratament.
Este de retinut ca de multe ori astmul bronsic nu este recunoscut, in special din cauza ca bolnavii nu se prezinta la medic si se trateaza in mod gresit cu antibiotice considerand ca au “o raceala care nu mai trece”.
Tratamentul alternativ presupune cure de dezintoxicare (regim Oshawa, cura cu argila, cura cu aloe, cura cu oua de prepelita) si tratamente cu produse homeopate, presopunctura, cromoterapia ( se utilizeaza lumina colorata indigo, violet, rosu, galben si chiar portocaliu- ultimele doua mai ales pt tratamentul de fond). dintre remedii amintim Sulphur, Nux vomica, Arsenicum album, Aconitum, Calcarea carbonica, Kalium carbonicum, Lachesis. Acestea au fiecare indicatii bine stabilite si de aceea trebuie indicate de medic.
Evolutie si complicatii ale astmului bronsic
Astmul bronsic este o afectiune severa, cu evolutie grava in absenta unui tratament adecvat. complicatiile cele mai redutabile, pe termen lung, sunt legate de modificari ireversibile la nivelul plamanilor care duc la o forma grava de boala pulmonara (BPOC) si care ulterior afecteaza si inima, cu instalarea insuficientei cardiace.
Pe termen scurt fiecare criza trebuie tratata cu maxima seriozitate pentru ca poate evolua spre o stare de rau astmatic, cu insuficienta respiratorie care poate conduce la deces.
Masuri specifice
Profilaxia
Atat in astmul bronsic, dar si in rinita alergica terenul alergic este cel care declanseaza boala. Din aceasta cauza trebuie luate masuri specifice care se adreseaza alergiei. Aceste masuri constau in masuri de profilaxie si in tratament specific.
Asa cum am aratat alergia apare pe un anumit teren asupra careia actioneaza diferiti factori: alergeni, substante poluante, alimentatie cu multe chimicale, infectii repetate, tratamente medicamentoase in exces (in special antibiotice).
In familiile in care exista unul sau mai multi membri cunoscuti cu alergie trebuie luate masuri de a evita toti acesti factori. Copiii nascuti intr-o astfel de familie trebuie totdeauna testati pentru a depista alergia din timp.
Atunci cand o persoana este depistata cu o alergie trebuie luate masuri foarte stricte pentru a reduce expunerea la acel alergen. De exemplu pentru polen, in sezonul cald trebuie un tratament de protectie cu un antihistaminic, trebuie redusa expunerea la polen prin schimbarea hainelor imediat ce se intra in casa, de asemenea trebuie ca persoana respectiva sa faca dus atunci cand vine de afara. trebuie evitate locurile unde concentratia de polen este mare, locuri cu multa vegetatie. Este de preferat ca vacantele sa fie petrecute la mare.
Pentru cei cu alergie la praf de casa, trebuie scazuta concentratie de acarieni prin indepartarea mobilierului care nu este strict necesar. In casa ar trebui ca pe jos sa existe o suprafata lavabila si nu mocheta sau covoare, sa fie cat mai putine carti, draperii, perdele, cel putin in dormitor. de asemenea camerele trebuie sa fie luminoase, bine aerisite, fara umezeala. Asternuturile trebuie calcate cu abur sau chiar fierte din cand in cand. Trebuie ca perna, plapuma, salteaua sa fie din materiale sintetice, hipoalergene si nu din puf, pene, lana, bumbac. La ora actuala exista spray-uri care contin substante care omoara acarienii. Acestea se pot folosi pentru a reduce cantitatea de alergeni.
Persoanele care au alergie la animale si detin un animal de companie trebuie sa-l indeparteze. Alergenii de animale raman in mediul respectiv chiar si la cateva luni dupa ce acesta a fost indepartat din mediul respectiv.
Este important de retinut ca la cei care au alergie doar la unul sau doi alergeni dar nu respecta aceste reguli de profilaxie frecvent apar sensibilizari si la ceilalti alergeni.
Tratament specific
La ora actuala exista preparate alopate cu care se poate incerca reducerea alergiei. Metoda se numeste imunoterapie specifica pentru ca se incearca o imunomodulare, dar in termeni populari preparatele respective sunt cunoscute sub denumirea de “vaccinuri”. Prin aceasta metoda se administreaza cantitati mici din alergen si se incearca sa se obtina o toleranta a acestuia din partea organismului. Aceasta metoda are o serie de limitari. Se poate face doar pentru unul sau cel mult doi alergeni. Atunci cand sunt prezente mai multe sensibilizari, nu are indicatie. Durata tratamentului este foarte mare: intre 3 si 5 ani. Pot aparea reactii adverse grave. Are un cost ridicat. Influenteaza doar simptomatologia clinica dar nu negativeaza testele alergice.
O alternativa o reprezinta desensibilizarea prin remedii homeopate. Prin aceasta metoda se face tot imunoterapie specifica cu efecte imunomodulatoare. Dupa experienta mea are o eficienta mare putand chiar sa duca la negativarea testelor alergice, adica la disparitia alergiei. De asemenea durata si costul sunt mult mai reduse decat in cazul “vaccinarii”. Un alt avantaj major il reprezinta faptul ca nu actioneaza doar asupra unui alergen, deci nu conteaza daca pacientul are una, doua sau mai multe alergii, tratamentul are efect asupra tuturor alergenilor. Pentru a se putea indica o asemenea imunoterapie specifica homeopata, trebuie facuta o analiza speciala, care stabileste compatibilitatea pacientului cu anumite remedii specifice. Cu alte cuvinte are o inalta specificitate, depinzand strict de fiecare pacient in parte.
