Hipotermia – Impactul frigului asupra organismului

Articol realizat impreuna cu Florentin Popa – Redactor Formula As


Dr. RAREȘ SIMU, medic specialist în Imunologie clinica si Alergologie



„Toate persoanele cu afecțiuni care prezintă factori de risc la frig
trebuie să ia măsuri de protecție”


 

  •  D-le dr. Simu, iarna a sosit cam brusc, cu ninsori abundente și tem­peraturi siberiene… Cum ne afectează frigul în această perioadă, ce impact are asupra organismului?

 

  •  Frigul reprezintă un factor de stres asupra organismului – îl supune unei solicitări intense, căreia acesta încearcă să-i facă față. Mecanismele de apărare sunt suprasolicitate în condiții de frig extrem, cum avem în această perioadă. Organismul trebuie să-și accelereze metabolismul bazal – respectiv activitatea celulară, procesele de schimb care au loc la nivelul celulei, prin care se asigură energia necesară organismului. Dacă temperatura exterioară este redusă, celulele au o activitate mult mai intensă, pentru a produce energia de care corpul are nevoie pentru a se încălzi. Practic, organismul funcționează la fel ca o centrală termică. Dacă în apartament scade temperatura iarna, evident că trebuie mai mult gaz la centrală, astfel încât aceasta să poată compensa căldura pierdută. Activitatea celulară trebuie susținută printr-un aport energetic – o alimentație corectă și sănătoasă, care să conțină cât mai multe elemente nutritive, vitamine, minerale și antioxidanți.
    Mai putem susține efortul organismului prin mișcare și sport, făcute în special în aer liber, pentru că activitatea fizică are rolul de a stimula metabo­lismul bazal.

  •  Care sunt cele mai expuse persoane, în această perioadă, din cauza frigului ?
  •  În aceste zile, frigul ne afectează toți, deopotrivă. Mai sensibili sunt copiii și bătrânii, ale căror organisme se adaptează mai greu la temperaturile scăzute. De regulă, cel mai bine simțim frigul la extremitățile care vin în contact direct cu aerul rece: mâinile, picioarele, nasul, urechile, fața – din această cauză, extremitățile sunt expuse cel mai frecvent la degerături.
    Există însă și anumite categorii de pacienți care au o patologie ce favo­ri­zează apariția degerăturilor, iar ei trebuie să cunoască acest lucru și să ia măsuri de protecție suplimentară. Mă refer aici la patologia cardio­vasculară și la cei cu afecțiuni vasculare care afec­tează circulația periferică, în special circulația arterială. Putem enumera aici arteritele oblite­rante cronice (cauzate de fumat), arteriopatia cronică de diverse cauze, dar și patologia venoasă – în special varicele și trombozele.
    O altă afecțiune care se manifestă tot prin afectarea veselor de sânge, în special cele arteriale (atât arterele mari, cât și cele mici) este diabetul zaharat. Chiar și în condiții de temperatură normală pot apărea leziuni la nivelul pielii, mai ales în zona picioarelor (piciorul diabetic), pentru că vasele de sânge aferen­te sunt blocate de trombi sau de ateroame care se depun pe pereții acestora din cauza dereglării metabolice. Tot în diabet apare și neuropatia diabetică, în care sunt afectați nervii periferici, inclusiv nervii care au rol în inervarea peretelui muscular al arterelor, care nu mai funcționează cum ar trebui și nu se mai pro­duce irigarea adecvată cu sânge a țesuturilor respective. În condițiile expunerii la frig, toate aceste anomalii se amplifică și scade și mai mult alimentarea cu sânge a extremităților, iar pacienții prezintă un risc mult mai mare de degerături.
    Cardiacii se pot decompensa la expunerea la frig. Metabolismul bazal al mușchiului cardiac trebuie să fie crescut, astfel încât să poată susține activitatea inimii, care are un ritm mai alert la frig; ea trebuie să pompeze mai tare, astel încât sângele să încălzească zonele expuse la contactul cu aerul rece. În acest context, pe fondul unor preinfarcte prezente sau în cazul unei insuficiențe cardi­ace, pot face un infarct de miocard sau stop cardiac.
    În mod normal, frigul reduce aprovizionarea inimii cu sânge. Pentru a con­serva căldura organismului, musculatura se contractă, astfel încât să obstruc­ţioneze fluxul de sânge la nivelul brațelor și a picioarelor – acesta este motivul pentru care simțim că ne îngheață extremitățile, când afară este ger. Pe lângă con­stricţia vaselor de sânge la nivelul pielii, mai apare respi­raţia superficială şi îngroşarea uşoară a sângelui, condiții ce pot duce indirect la angină pectorală (durere intensă în piept), la persoanele cardiace.
    Reacţia organis­mului la tempe­raturi scăzute forțează inima să redirec­țio­neze sângele către organele vitale și, ca urmare, crește puțin tensiu­nea arterială. Dacă facem un efort fizic în aceste con­diții (curățăm zăpada, de exemplu), avem nevoie de un aport sanguin crescut, iar acest dezechilibru între cerere şi ofertă poate provoca crize de hipertensiune arterială. Prin urmare, cei care suferă de hipertensiune arterială trebuie să aibă grijă să se îmbrace bine, cu haine căldu­roase, dacă vor să iasă – chiar și pentru scurt timp – în aerul rece de afară. Este bine să se știe că expunerea la frig creşte presiu­nea arterială chiar şi la persoa­nele care nu au boli de inimă.
    Și afecțiunile endocrinologice sunt influențate de frig, mai ales hipotiroi­dismul, pe fondul scăderii metabolismului bazal – tocmai din cauza deficitului de hormoni tiroidieni, care au rolul de stimulare a metabolismului bazal. În sezonul rece, pacienții cu hipotiroidie care știu că sunt expuși frecvent la frig trebuie să ia măsuri de susținere a funcției tiroidiene. Dacă urmează un tratament hormonal, trebuie să suplimenteze dozele (evident, la recomandarea medicului endocrinolog), dar să apeleze și la remedii naturale: spirulină, seleniu, zinc, sau anumite remedii homeopate, cum ar fi cel extras chiar din glanda tiroidă, care poate să aibă efect de stimulare sau de inhibare a funcției tiroidiene – în funcție de potența lui. Și în acest caz, medicul este cel care trebuie să hotărască ce mă­suri de prevenție poate lua bolnavul respectiv.
    Toate afecțiunile reumatismale sunt agravate de expunerea la frig, inclusiv reumatismul cronic, degenerativ, dar și o altă afecțiune care nu este neapărat de apanajul vârstnicilor, respectiv poliartrita reumatoidă – afecțiune autoimună în care apare o inflamație a articulațiilor. Evident că, la majoritatea pacienților, expunerea la frig declanșează sau agravează durerile articulare.
    Astmul este o afecțiune respiratorie în care apare o îngustare a căilor respi­ratorii mici de la nivelul plămânilor, atât datorită unui mecanism de bronho-constricție, cât și printr-un mecanism inflamator. Expunerea la frig poate să agraveze ambele mecanisme – să stimuleze atât bronhoconstricția, cât și infla­mația de la nivelul bronșiolelor. Pacienții care se expun la frig fac frecvent crize de astm, bonho-obstructive. Ei trebuie să se ferească de expunerea la frig și mai ales de contactul direct al căilor respiratorii cu aerul rece – să pună un fular pe gură și pe nas. Cel mai rău este să respire pe gură, când aerul nu mai trece nici măcar prin filtrul de la nivelul nasului și nu mai este încălzit deloc.
    Pe lângă aceste afecțiuni, care sunt doar agravate de frig, mai putem întâlni și patologii cauzate exclusiv de contactul cu temperaturile scăzute.
    Sindromul Raynaud este o afecțiune care se manifestă prin meca­nisme vasculare, fiind declanșat de expunerea la frig. De regulă, apare ca afec­țiune se­cundară în cadrul unor boli autoimune cu manifestări asupra ţesutului con­junc­tiv, cum ar fi sclerodermia sau lupusul eritematos sistemic.
    Un risc deosebit la frig prezintă și persoanele cu boala Raynaud (de sine stătătoare), presupune un mecanism vascular în care sângele nu mai circulă bine la extremități, în special la nivelul mâinilor. Temperaturile scăzute determină spasme în vasele sanguine, care strangulează circulaţia la degetele de la mâini și picioare şi fac ca pielea să capete un aspect „calcaros” la culoare. Aceşti oameni sunt sfătuiţi să-şi acopere bine extremitățile în anotimpul rece sau – mai sănătos! – să nu iasă din casă.
    Acrocianoza este o afecțiune legată tot de o tulburare circulatorie la ni­velul extremităților, mai ales al mâinilor, în condițiile expunerii la frig sau la tre­cerea de la frig la cald. Aceasta apare mai ales în sindromul Raynaud, când are loc inițial o vasoconstricție, apoi o vaso­dilatație paralitică și apar modificări con­se­cutive.
    Alte afecțiuni care pot să apară iarna sunt criopatiile (crioglobu­lino­pa­tiile), cel mai frecvent din cauza infecțiilor virale, în special cea cu virus hepa­titic B. Există anumite proteine anormale în sânge, care precipită (se încheagă) la o temperatură mai scăzută. Când sângele ajunge la nivelul extre­mităților pro­teinele precipită, nu se mai oxigenează bine țesuturile respective și atunci apar leziuni. Criopatiile pot să afecteze și ale organe, cum ar fi rinichii, însă princi­palele modificări apar la nivelul pielii – capătă o culoare ceroasă, alburie, iar tegumentul devine uscat și crăpat.
    Alergia afrigoră este o afecțiune cauzată strict de tempera­turile scăzute (după cum o spune și numele), în contextul căreia apare o erupție la nivelul zonelor expuse frigului, în special extremitățile – fața, gâtul, mâinile, dacă nu sunt bine protejate, dar chiar și în zonele care sunt protejate de haine. Alergia apare nu numai iarna, ci și în alte anotimpuri, la contactul cu apa rece, sau dacă se consumă alimente și băuturi reci, care pot să declanșeze o erupție la nivelul pielii sau un proces de angioedem – o umflare, o acumulare de lichid la nivelul țesutului subcutanat, iar persoanei respective i se umflă buzele, ochii, fața. Cea mai periculoasă locali­zare a angioedemului este la nivelul glotei, al laringelui, care poate să pună în pericol viața pacientului (se poate sufoca). Per­soa­nele cu alergie afrigoră pur și simplu nu pot ieși din casă la temperaturi ex­tre­me, pentru că imediat se umplu de o erupție care, dacă este mai extinsă, devine foarte neplăcută și, în situații extreme, poate să ajungă chiar la șoc ana­filactic: scade foarte mult tensiunea arterială și pacientul intră în colaps.
    Majoritatea dermatitelor sunt agravate de expunerea la frig. Vorbim în primul rând de dermatita atopică, o afecțiune extrem de frecventă, mai ales în rândul copiilor mici: după unele studii, 20% dintre copii suferă de această pro­blemă. Ea se manifestă prin piele foarte uscată, zgrumțuroasă în primul stadiu al bolii, iar după aceea, în funcție de gravitate, pot să apară erupții foarte pruri­gi­noase, care se pot extinde pe tot corpul. Copilul se scarpină intens și pot să apară leziuni care, mai ales în condițiile de expunere la frig, se vindecă foarte greu și se pot suprainfecta.
    De asemenea, și psoriazisul se poate agrava la expunerea la frig – în ge­neral, toate afecțiunile dermatologice în care pielea devine uscată.

  •  Hipotermia este, de departe, cea mai gravă situație medicală deter­minată de frig. În ce condiții se instalează?
    În final, se ajunge la șocul hipotermic și la deces prin stop cardio­respirator.
  •  Hipotermia este situația extremă în care se poate ajunge prin expunerea la temperaturi scăzute, fără ca organele să fie bine protejate. Hipotermia apare atunci când orga­nismul expus la frig pierde căldură mai repede decât poate să o producă și reprezintă o urgență medicală. Poate fi cau­zată atât de expunerea în­de­lungată la frig intens, cât și de imersia în apă extrem de rece. Temperatura nor­mală a corpului este de 36,5-37°C. Când temperatura corpului scade, apar mecanisme de compensare prin vasoconstricție (la nivelul extremităților și al tegumentelor) care restrâng suprafața de contact dintre orga­nism și mediul extern, astfel încât să se compenseze pierderile de căldură. După aceea intră în acțiune tremuratul și alte mecanisme care stimulează metabolismul bazal. Când toate aceste mecanisme sunt epuizate, tempe­ra­tura internă a corpului scade la mai puțin de 35°C și se insta­lează hipotermia. Astfel, încep să cedeze diverse organe, pentru că ele sunt fă­cu­te să funcțio­neze la o anumită temperatură, ale cărei limite de variație sunt ex­trem de mici. În aceste condiții, inima, siste­mul nervos şi alte organe vitale nu pot func­ţiona corect. Netratată, poate duce în cele din urmă la insuficiență cardio-respi­ra­torie şi la deces (cazurile recente de de­ces ale oamenilor surprinși de ninsori în locuri izolate, semnalate în buletinele de știri, sunt un exemplu elocvent). Urgența primară în hipotermie constă în încăl­zirea corpului victimei, până ajunge la o temperatură normală.

  •  După ce simptome putem recunoaște hipotermia?
  • Frisoanele constante sunt simptomul tipic de hipotermie. De fapt, prin acest tremur, prin spasme musculare, organismul încearcă să aducă în zonă un aport suplimentar de sânge, în încercarea de a se încălzi. Pe lângă frisoane, la victimă mai putem constata neînde­mânare sau lipsă de coordonare, vorbire nein­teligibilă, confuzie sau dificultăți de gândire, luarea unor decizii gre­șite (per­soa­na afectată încearcă să-și scoată hai­nele căl­du­roase), somnolenţă, apatie sau lipsa de preocupare privind starea cuiva, pierderea pro­gre­sivă a conştienţei, puls slab, respiraţie superficială. De obicei, o persoană cu hipotermie nu este conşti­entă de starea ei deoa­rece simp­tomele încep treptat şi gândirea confuză asociată cu hipotermia împiedică manifestarea conștiinței de sine. La sugari și copii mici, semnele tipice de hipotermie se mani­festă prin roşeața tegumentelor, piele rece și energie foarte scăzută (nu mai au putere nici măcar să plângă!).

  •  Cum putem să ajutăm o persoană cu hipotermie?
  •  Ne vom adresa imediat serviciului medical de urgenţă 112, pentru orice caz de hipotermie. Însă până la sosirea ajutorului medical, putem acorda asis­tență de prim ajutor. Când ajutăm o persoană cu hipotermie, ea trebuie mane­vrată cu blândețe – ne vom limita strict la acele mişcări care sunt necesare. Nu avem voie să-i facem frecții sau masaje, pentru că mişcările excesive, viguroase pot declanşa stopul cardiac! Persoana trebuie mutată din frig la un loc cald și uscat, dacă este posibil. Dacă suntem afară, trebuie să-i izolăm corpul de solul rece cu o pătură sau haine care țin cald și s-o apărăm de frig şi vânt cât mai mult posibil, utili­zând mai multe pături uscate (principiul foilor de ceapă) pentru a o încălzi, eventual propriul nostru corp! Capul victimei va fi acoperit, nu însă și fața! De asemenea, trebuie să-i îndepărtăm hainele udate de zăpadă sau apă – chiar să le tăiem, dacă este necesar, pentru a evita mişcările excesive.
    Foarte importante sunt și măsurile de siguranță pe care trebuie să le luăm când pornim la drum, în anotimpul rece. Nu știm cât de schimbătoare este vre­mea (nici prognozele meteo nu mai sunt atât de sigure) și de aceea, ori de câte ori călătorim pe vreme rea (eu fac săptămânal naveta Bucu­rești – Cluj-Napoca), este necesar să ne asigurăm că cineva ştie încotro ne îndreptăm și la ce oră trebuie să ajungem. Astfel, dacă avem pro­ble­me pe drum și rămânem înză­peziți, o echipă de intervenție va ști unde să ne caute. De asemenea, este bine să avem în maşină câteva consumabile de urgenţă, pentru cazul în care rămânem izolați în frig: pături, haine groase, o trusă de prim-ajutor, o lanternă, apă, hrană uscată (biscuiți, alune etc.), conserve şi un deschizător. Un telefon mobil și un încăr­cător de mașină sunt la fel de utile, în condiții vitrege. Astfel, dacă rămânem izolați din cauza ninsorilor abundente sau a viscolului, avem în mașină tot strictul necesar, până suntem recuperați de echipajele de urgență. Dacă nu mai putem înainta pe șosea, trebuie să ne ghemuim sub pătură (eventual, împreună cu partenerul de drum) şi să așteptăm cuminți să fim salvați. Maşina se porneşte timp de 10 minute la fiecare oră, pentru a se încălzi, nu înainte să ne asigurăm că ţeava de eșapament nu este acoperită cu zăpadă în timp ce motorul este pornit (din păcate, victimele din jud. Giurgiu nu au știut acest lucru!). Trebuie să ținem un geam uşor deschis şi să curățăm periodic zăpada de pe mașină, pentru a fi văzuți de conducătorii utilajelor de deszăpezire.

  •  Cum putem să facem față mai eficient frigului? Există remedii care pot ajuta metabolismul bazal?
  • Sunt recomandate în special plantele ayurvedice, al cărui efect principal este acela de stimulare a metabolismului bazal. Însă acestea pot fi recomandate în funcție de particularitățile fiecărei persoane în parte.
    Toate persoanele cu afecțiuni care prezintă factori de risc trebuie să-și ia măsuri de protecție. Practic, ar trebui să evite ieșirea în ger, să se îmbrace cât mai bine, mai ales să protejeze extremitățile, fiecare în funcție de patologia pro­prie. Pacienții cu astm să-și protejeze foarte bine căile respiratorii cu fulare groase, pentru a încălzi aerul înainte de a intra plamani. Cei cu afecțiuni endo­crine (hipotiroidie, insuficiență cortico-suprarenală) să-și suplimenteze, în cola­bo­rare cu medicul, tratamentul hormonal. Pacienții cu afecțiuni cardiovasculare trebuie să-și întărească metabolismul mușchiului cardiac cu Coenzima Q10, car­nitină etc. Sunt recomandate și anumite plante care ajută la restabilirea circula­ției sanguine în zonele periferice, dar vor fi evitate cele vasodilatatoare.
    Cei care au afecțiuni dermatologice să-și protejeze foarte bine zonele cu leziuni și să folosească creme grase, intens emoliente, care să ajute la hidratarea tegumentelor, să nu crape. Sunt indicate cremele care refac sau mențin filmul lipidic al tegumentelor, care este un strat protector de grăsimi.

  • Trebuie să ne creștem și imunitatea în sezonul rece?
  • Problema imunității nu este neapărat legată de perioada temperaturilor extreme, ci de trecerea de la un sezon la altul, de schimbările cărora organismul trebuie să le facă față, deoarece în perioada în care începe să se încălzească se dezmorțesc și virușii. După ce organismul a făcut mari eforturi în perioada rece să facă față frigului și și-a canalizat mare parte din energie spre metabolismul bazal, sistemul imunitar este slăbit. De aceea, în perioada sezonului rece, siste­mul imunitar trebuie susținut pentru a face față virușilor. Astfel, în această peri­oa­dă putem lua antioxidanți (vitamina C, vitamina E, seleniu, zinc), anumite plante (echinacea, gheara-mâței, extracte de vâsc) și remedii homeopate care au efecte de stimulare a sistemului imunitar – remedii clasice sau organotrope, care se adresează direct organelor implicate în activitatea sistemului imunitar sau a sistemului limfatic ganglionar.
    Alte măsuri sunt legate de stilul de viață, în primul rând de alimentația corectă. Trebuie suplimentat aportul de lipide, absolut necesare în sezonul rece, pentru producerea energiei de care avem nevoie pentru metabolismul bazal. Aici, este foarte important tipul de grăsime – nu vom consuma neapărat slănină, ci mai degrabă Omega 3, semințe și pește oceanic gras; acestea sunt grăsimi „bune”, metabolizarea lor se face mult mai ușor, iar randamentul este în favoa­rea organismului. Dacă sunt grăsimi de proastă calitate, atunci organismul, ca să le prelucreze, face un efort și mai mare, așa că folosește mai multă energie decât produce în final. Pe lângă lipide, nu trebuie să uităm de legume și fructe, pentru aportul de vitamine și minerale naturale. De asemenea, trebuie să combatem sedentarismul prin mișcare și sport. Chiar dacă unele persoane nu pot ieși afară, măcar în casă trebuie să facă puțină gimnastică sau exerciții fizice ușoare, care să le pună articulațiile în mișcare.
    În tot acest timp, trebuie să evităm obiceiurile de viață nocive pentru sănă­tate, respectiv să eliminăm consumul de alimente toxice, a alcoolului și să renunțăm la fumat. Sunt anumite persoane care iarna con­su­mă alcool „ca să se încălzească”. Nimic mai greșit, pentru că este o falsă senzație de încălzire – se produce, de fapt, o vasodilatație periferică, ajunge mai mult sânge în extremități, în piele, persoana simte un val de căldură, dar în felul acesta crește suprafața de schimb dintre organism și mediul extern, se pierde și mai multă căldură care tre­buie compensată de organism, iar acesta consumă și mai mult din rezervele de energie pe care le are, iar la un moment dat nu mai face față. Așadar, consumul de alcool în periodele de frig este printre cele mai nocive obiceiuri!
    Dincolo de toate „nenorocirile” pe care le aduce cu sine iarna, nu trebuie să uităm că ne oferă și numeroase beneficii – zăpadă binefăcătoare pentru cultu­rile agricole, bucuria practicării sporturilor de sezon și – nu în ultimul rând – distrugerea unui număr important de bacterii și viruși din atmosferă, care sunt mai sensibili la frig. Așadar, mai bine să-i privim partea bună și să ne bucurăm de prive­liștea întinderilor albe.

 

Dr Rares Simu, Medic specialist în Imunologie clinica si Alergologie, ofera consultatii in vederea evaluarii si tratamentelor pentru hipotermie

Informatia a fost utila?