Purpura Henoch Schönlein

“Caut tratament pentru Purpură Henoch Schönlein”

Răspuns pentru MONICA – Bucureşti, Formula AS 1212 oferit de


Dr. RAREŞ SIMU – Specialist in Imunologie clinica si Alergologie la  Centrul de Sănătate şi Viaţă “Armonia”, Bucureşti, Strada Italiană nr. 13, parter, ap. 3, tel. 0766/29.84.58


 

Purpura Henoch Schönlein este o afecţiune care pro­duce o inflamaţie şi o sângerare la nivelul vaselor sanguine mici, de la nivelul pielii, articulaţiilor, intestinelor şi rinichilor (vasculită). Deşi poate să apară la orice vârstă, incidenţa maximă este între 2-6 ani. Este o afecţiune cu evoluţie autolimitată în timp, una dintre cele mai grave probleme fiind afectarea renală. Nu se cunoaşte exact cauza care duce la inflamarea vaselor mici de sân­ge. Se presupune că este vorba despre o reacţie exa­ge­rată a sistemului imun. Ea poate fi produsă de anumite infecţii virale în sfera respiratorie, infecţii bac­teriene cu streptococ, anumite vaccinuri, boli ale copilăriei – varicelă, rujeolă, reacţii alergice medica­mentoase sau chiar alimentare, ciupituri de insecte. Aproape jumătate dintre cazurile de purpură se de­clanşează după o banală răceală.


 

Manifestările acestei boli includ patru tipuri de simptome şi semne:

  • Erupţia sub formă de puncte roşii, mici, este principala manifestare. Ea apare în special la nivelul membrelor inferioare şi al feselor, dar poate să apară şi pe faţă, pe trunchi şi membrele superioare.
  • Altă manifestare constă în artralgii sau dureri articulare. Sunt implicate în special articulaţiile mari de la nivelul membrelor inferioare. Durerea poate apărea înainte de erup­ţie, dar dispare după remisia bolii şi nu rămân articulaţii afectate.
  •  Manifestările digestive constau în dureri abdominale, greaţă, vărsături, uneori chiar scaune cu sânge. La fel, aceste manifestări pot să apară înaintea erupţiei propriu-zise.
  • Afectarea renală poate, de ase­me­nea, să apară în purpura Henoch Schön­lein. De obicei este asimpto­ma­tică şi se constată doar la examenul de urină, unde se evidenţiază prezenţa de proteine şi sânge în urină. În alte ca­zuri, afectarea renală poate evolua mai grav şi poate persista chiar şi după dis­pariţia erupţiei. De altfel, complica­ţiile bolii ţin, în special, de afectarea renală, care poate să fie foarte gravă, evoluând spre insuficienţă renală cronică. Altă complicaţie, dar mai rară, este legată de tubul digestiv, unde pot apărea invaginaţii intestinale cu ocluzie. La femeile care au trecut prin această afec­ţiune, în timpul sarcinii, poate apărea hi­perten­siune şi proteinurie (pierderea de proteine prin urină). Diagnosticul se pune de obicei clinic, pe as­pec­tul erup­ţiei şi pe asocierea cu afectarea articulară şi di­gestivă. Se completează cu analize de sânge (care ara­tă prezenţa infecţiei, a anemiei) şi alte analize pen­tru funcţia renală. În rare cazuri, se practică biop­sia cutanată şi renală, pentru diagnostic diferenţial cu alte vasculite şi pentru a aprecia gradul afectării re­nale.

    Tratamentul alopat se face cu medicamente simp­tomatice antiinflamatoare, pentru combaterea dure­rilor şi a inflamaţiei. De asemenea, atunci când infec­ţia bacteriană este dovedită, se asociază antibiotice. În anumite cazuri, mai ales atunci când apare afecta­rea renală gravă, se indică tratamentul cu imunosu­presoare – corticosteroizi şi ciclofosfamidă. Pot fi necesare şi medicamente care scad tensiunea arterială şi diuretice, atunci când afectarea renală evoluează cu hipertensiune arterială.


    Medicina complementară propune soluţii sub­stan­ţiale în tratarea acestei afecţiuni. Se recomandă tratamente cu plante care au efecte antiinflamatorii şi antimicrobiene. De aceea, în cazul dvs., aş reco­manda utilizarea extractelor de gheara-mâţei (Cat’s Claw), cu doze adaptate la vârsta şi greutatea copilu­lui. De asemenea, este necesară întărirea peretelui vaselor mici, aceasta fiind principala problemă care apare în această boală. Sunt indicate preparate cu Vitamina C, asociată cu bioflavonoide, de asemenea, în doze adaptate vârstei, dar şi gradului de afectare renală, dar nu mai puţin de 1000 mg pe zi. Tot pentru efectele antiinflamatoare şi troficitate vasculară sunt indicate extractele de fructe de pă­dure – cătină, mă­ce­şe, mure sau alte fructe – stru­guri roşii, coacăz-ne­gru. De asemenea, sunt indicate gemoderivatele de măceş, călin, coacăz-negru, câte 1-2 ml, de 3 ori pe zi.


    Tratamentul homeopat este de mare ajutor în toate cazurile de purpură. În primul rând, este indicat re­me­diul Arnica CH5, câte 4-5 doze pe zi. Se pot aso­cia şi alte remedii, în funcţie de răspunsul la trata­ment. Dintre acestea, menţionăm Phosphorus, Se­cale, Lachesis. Totuşi, schema de tratament ar trebui să fie stabilită de un medic cu experienţă.


    În încheiere, aş sublinia că această afecţiune este de obicei autolimitată şi intră în remisie după 4-5 săptămâni de evoluţie, doar un număr redus de cazuri se complică şi necesită tratament şi supraveghere în continuare.

Purpura Henoch Schönlein
Informatia a fost utila?

2017-03-14T21:19:04+00:003 august 2016|Afectiuni|

Faceți-vă o programare

Abonați-vă la noutăți