Rectocolită hemoragică

Rectocolită hemoragică

Răspuns pentru LIVIA – Padova, F. AS nr. 1327 – “Cum să-mi ajut fiul, bolnav de rectocolită hemoragică?”

Dr. RAREŞ SIMU – Specialist in Imunologie clinica si Alergologie , Homeopatie, la Centrul de Sănătate şi Viaţă “Armonia”, Bucureşti şi Cluj-Napoca, tel. 0766/29.84.58

Prin rectocolită hemoragică se înţelege o afec­ţiune a colonului, în care apare inflamaţia peretelui acestuia, la nivelul vaselor mici care îl irigă – vasculită. Ca urmare, prin aceste vase, sângele nu mai circulă cum trebuie şi peretele intestinal se necrozează, se distruge, ceea ce duce la apariţia unor răni care sân­gerează. Cauza bolii este reprezentată de o dereglare a sistemului imunitar, care nu mai recunoaşte structurile proprii şi le atacă, deci, este o boală auto­imună. Factorii care duc la această dereglare se presupun a fi anumite infecţii care apar la pacienţi care moştenesc un teren genetic pre­dispozant. Stresul, de ase­me­nea, se presupune că ar avea un rol major, atât în declanşarea bolii cât şi în agravarea evo­luţiei.
Manifestări
Pe primul plan apare dia­reea însoţită de hemoragie. Scau­nele dia­reice apar, de obicei, după masă. Pot să fie produse de orice alimen­te, dar, în special, de lactate şi de cru­dităţi. Fiecare pacient are anu­mite alimente pe care le tole­rează şi altele pe care nu le tolerează, prin urmare, bolnavii îşi pot stabili cel mai bine regi­mul alimentar. Durerile abdo­mi­nale însoţesc dia­reea. De obicei sunt sub formă de crampe şi se asociază cu balonări, zgomote hidroaerice abdominale, flatu­lenţă. O altă manifestare importantă care apare este reprezentată de tulburările de nutriţie. Din cauza ac­celerării tranzitului intestinal şi a leziunilor mu­coa­sei intestinale, se pierd o serie de principii ali­mentare. Astfel, pacienţii pot fi anemici, deshi­dra­taţi, cu pielea lipsită de elasticitate, cu părul şi unghiile friabile (se rup uşor), lipsite de luciu, cu greutate scăzută şi cu capacitate de efort diminuată. Manifestările descrise mai sus sugerează diagnos­ticul de rectocolită ulcerohemoragică. Pentru con­firmare, este nevoie de analize care să excludă alte afecţiuni, care evoluează asemănător, cum sunt: infecţiile, alergiile alimentare, intoleranţele alimen­tare (de exemplu, enteropatia glutenică), tumorile intestinale.
Analizele care se realizează sunt cele obişnuite pentru tubul digestiv: examenul materiilor fecale stabileşte dacă există o infecţie şi, de asemenea, în ce măsură s-a realizat digestia alimentelor, exa­me­nul radiologic cu substanţă de contrast, colono­sco­pia (cu biopsie) permite aprecierea mai bună a mu­coasei şi diferenţierea de alte boli inflamatorii intes­tinale (colită nespecifică infecţioasă, boala Crohn).
Boala are un caracter cronic. Pe parcursul evo­luţiei, există perioade de agravare şi perioade de ameliorare a simptomelor. Agravarea poate să fie declanşată de anumite condiţii externe: consu­mul de alimente care nu sunt tolerate (crudităţi, lactate), stresul, emoţiile puternice, expunerea la frig, trata­mentele îndelungate cu antibiotice.
Din cauza sângerărilor şi a diareei, frecvent apar tulburări de nutriţie care se manifestă prin scăderea în greutate, stare de oboseală continuă, scăderea ca­pa­cităţii de efort, anemie, carenţe vitaminice, tul­bu­rări trofice la nivelul pielii, părului, unghiilor.
Fiecare pacient trebuie să-şi stabilească propriul regim
* Regimul alimentar este important pentru prevenirea manifestărilor bolii. Trebuie urmat, indiferent de tratamentul administrat. În general, trebuie evitate produsele lactate, crudităţile, meze­lurile, conservele, afumăturile, carnea în exces. con­dimentele şi excesele termice (alimentele prea reci sau prea fierbinţi). Pe lângă acestea, fiecare bolnav are anumite particularităţi, anumite alimente pe care nu le suportă şi pe care trebuie să le excludă. Cu alte cuvinte, ca şi la alte boli digestive, fiecare pacient trebuie să-şi stabilească propriul regim. Aceste restricţii sunt importante pentru că alimentele care nu sunt tolerate exercită o acţiune de rănire a mucoasei atât timp cât sunt consumate şi, în acest mod, agravează boala. Anumite alimente pot să nu fie tolerate fără ca pacienţii să-şi dea seama care sunt acestea, din cauza complexităţii alimentaţiei. Există anumite analize care se efec­tuea­ză din sânge – testul de intoleranţe alimentare, detectându-se anticorpi împotriva alimentelor. În acest fel, se poate stabili exact regimul alimentar care trebuie urmat. Prin excluderea alimentelor netolerate, pe anumite intervale de timp, în funcţie de gradul de intoleranţă, leziunile mucoasei se pot vindeca şi astfel boala poate fi vindecată.
* Tratamentul medicamentos clasic. Se face cu antiinflamatoare nesteroidiene de tipul salazopirină sau mesalazină şi, în formele mai grave, cu corti­costeroizi de tipul prednison sau medrol. Acestea se administrează atât pe gură cât şi sub formă de microclisme. În formele gra­ve, în care datorită leziunilor mu­coasei intestinale pătrund mi­crobi în sânge şi apare starea toxico-septică, se reco­mandă tratamentul antibiotic. De ase­menea, în formele care nu răs­pund la tratamentul medica­men­tos, este indicată inter­ven­ţia chirurgicală de extirpare a zonelor lezate.
Tratamente alternative
* Cura cu argilă este deo­sebit de eficientă pentru bolna­vii cu rectocolită. Argila are proprietăţi antiinfla­ma­torii, dezinfectante, de favo­rizare a vindecării leziunilor mucoasei. Se face pe o pe­rioadă de 3 săp­tămâni, după care se face o pauză de 10 zile şi se reia. Se foloseşte o lingură cu argilă la un pahar, dizolvată în apă de izvor sau apă plată. Se prepară cu o seară înainte de a se consuma. În primele două zile, se bea doar apa de deasupra argilei, care se de­pune la fund. În zilele următoare, se amestecă şi se consumă tot conţinutul. În prima săptămână, se bea un pahar pe zi, dimineaţa, în a doua săptămână 2 pahare pe zi, dimineaţa şi seara, iar în ultima săp­tă­mână 3 pahare pe zi, dimineaţa, la prânz şi seara.
* Tratamentul fitoterapeutic (cu plante) utili­zează: afinele, care se folosesc ca atare, sub formă de fructe, sau sub formă de pulbere sau compri­mate; se administrează 3-6 linguri sau 3-6 compri­mate pe zi, înainte de masă, până la ame­liorarea simpto­melor (diareei), nu mai mult de o săptămână; ulte­rior, pentru în­treţinerea efectului, se adminis­trează 1-2 linguri sau 3 com­pri­mate pe zi; se poa­te administra ur­mă­toarea com­bi­naţie de plan­te, sub formă de pul­bere ad­ministrată sub lim­bă, o dată la 6 ore: afin, izmă, muşeţel, păt­la­gină.
* Tratamentul ho­meo­patic se sprijină pe următoarele remedii: Mer­curius corosivus este indicat la pacienţii care au dureri acute, înainte de scaun, sub formă de cram­pe, arsuri, la care scaunul este amestecat cu mucus şi cu sânge; Rathania, indicat la cei la care durerile se simt sub formă de înţepături, ca şi când ar fi sti­clă spartă în zona anală; aceste dureri sunt ame­lio­rate de băi calde; Podophyllum este indicat atunci când există scaune apoase, care sunt pre­cedate de zgomote în burtă (borborisme) şi apoi de dureri; după ce a avut scaun, pacientul nu se simte mai bine, ci continuă să aibă senzaţia de fierbere în burtă şi dureri; Aloe: este indicat la cei care prezintă aceleaşi simptome ca mai sus, dar care după ce au avut scaun se simt mai bine; Ars album: utilizat în cazurile în care există şi vărsături; pacienţii au senzaţie de arsură în rect şi în stomac, sunt foarte agitaţi şi obosiţi; Carbo vegetabilis: poate fi ad­ministrat la pacienţii care, pe lângă simptomele de mai sus, prezintă şi balonare puternică însoţită de eructaţii; Sulphur: indicat pentru cei care au scaune apoase galben-verzui, care apar în special dimi­neaţa. Tratamentul homeopat cel mai eficient este cel constituţional, în care pe baza carac­teris­ticilor psihoemoţionale ale pacientului, se reco­mandă un remediu global, care poate să ducă la remisia com­pletă a bolii. Pentru acest tip de trata­ment este ne­cesară o analiză amă­nunţită a fiecărui caz în parte, realizată de medicul specialist.
Vă doresc sănătate!

2018-09-28T04:26:15+00:0028 septembrie 2018|Afectiuni|

Faceți-vă o programare

Abonați-vă la noutăți