Pancreatita

 Recomandari oferite de catre dr Rares Simu – specialist in Imunologie clinica si Alergologie


În principal, în funcţie de evoluţie, există două mari forme de pancreatită: acută şi cronică.

Fiecare din acestea se clasifică, la rândul ei, în funcţie de cauze, de gravitate, de revenire a simptomelor după intervale libere, de apariţie a unor complicaţii.

Pancreatita acută se caracterizează prin instalarea bruscă a manifestărilor, cu diferite intensităţi. Pe această bază, se întâlnesc pancreatite acute uşoare şi pancreatite acute grave, care pot să pună în pericol viaţa. Frecvenţa acestei afecţiuni este în creştere.

Cauzele bolii. Mecanismul prin care apare se bazează pe blocarea eliminării enzimelor digestive pancreatice. Acestea stagnează în pancreas, se activează la acest nivel şi încep să digere ţesutul pancreatic, pe care îl distrug. Pe lângă acest mecanism, intervine şi un proces inflamator al pancreasului, din diferite cauze.

Principalele cauze ale pancreatitei sunt: litiaza biliară (pietre); toxice, pe primul plan fiind consumul de alcool sau unele medicamente; traumatismele abdominale.

Pe lângă acestea, mai sunt o serie întreagă de afecţiuni (infecţii, malformaţii, tulburări metabolice) care pot să declanşeze o pancreatită acută, dar incidenţa lor este mult mai mică.

Marea majoritate a pancreatitelor acute (peste 90 %) sunt provocate de litiaza biliară şi de consumul de alcool. În cazul litiazei biliare, se produce deplasarea unui calcul de-a lungul canalului biliar şi, apoi, în canalul coledoc. Acesta se deschide în duoden, la un loc cu canalul pancreatic principal şi, în acest fel, apare şi blocarea canalului pancreatic. În consecinţă, se blochează eliminarea enzimelor pancreatice şi, mai mult, sucul biliar refluează în pancreas şi contribuie şi el la declanşarea afecţiunii. Enzimele pancreatice şi acizii biliari distrug celulele pancreasului şi, pe măsură ce acestea sunt distruse, se eliberează mai multe enzime, apărând un efect în cascadă.

În cazul alcoolului, acesta acţionează asupra orificiului de vărsare a canalelor coledoc şi pancreatic şi produce un spasm la acest nivel, blocând eliminarea sucului pancreatic şi biliar. Pe lângă acest efect, mai apare şi o stimulare a secreţiei pancreasului care nu se mai poate elimina şi un efect toxic direct asupra celulelor pancreatice. Atunci când se asociază şi consumul de grăsimi, creşte riscul apariţiei pancreatitei, deoarece este stimulată şi secreţia sucului biliar, care, la fel, nu poate fi eliminat şi distruge ţesutul pancreatic.

Manifestările bolii. În funcţie de gravitatea bolii, apar diferite simptome. Cel mai important este reprezentat de durere. Aceasta este prezentă în toate cazurile de pancreatită acută. În pancreatită, durerea are următoarele caracteristici: debutează brusc; intensitatea este foarte mare; se simte în etajul abdominal superior, dintr-o parte în alta a abdomenului (durerea în bară); are un caracter constant şi cedează greu, necesitând analgezice puternice.

Greţurile şi vărsăturile se asociază cu durerea. Ele sunt persistente şi sunt puţin influenţate de medicaţie. De obicei, vărsăturile au un conţinut alimentar.

Pe lângă aceste manifestări digestive, apar şi simptome generale, pancreatita acută având răsunet asupra tuturor organelor şi sistemelor organismului:

tulburări respiratorii:respiraţie dificilă, apă la plămâni, insuficienţă respiratorie;

tulburări cardio-vasculare: tahicardie (accelerarea bătăilor inimii), scăderea tensiunii arteriale, stare de şoc;

tulburări renale, cu alterarea funcţiei rinichilor de a elimina urina.

Acestea din urmă apar doar în formele grave de pancreatită şi pe parcursul evoluţiei acesteia. Cele mai importante manifestări, care trebuie să-l facă pe pacient să se adreseze de urgenţă medicului sunt durerea abdominală puternică şi persistentă, greţurile şi vărsăturile care nu cedează.

Stabilirea diagnosticului. Pentru a se confirma diagnosticul de pancreatită acută, sunt necesare analize atât de sânge, cât şi imagistice: determinarea enzimelor pancreatice din sânge şi urină, care cresc foarte mult faţă de valorile normale (amilaza, lipaza, tripsina); determinarea leucocitelor, care au valori crescute; determinarea glicemiei, de asemenea are valori peste cele normale; nivelul calciului din sânge este scăzut; examenul radiologic abdominal evidenţiază oprirea tranzitului intestinal, care apare consecutiv durerii foarte mari, cu acumularea de gaze în intestin şi dilatarea acestuia; examenul radiologic toracic evidenţiază pleurezia (apa la plămâni); ecografia abdominală este utilă, dar este greu de efectuat, deoarece gazele din intestin îngreunează vizualizarea pancreasului; tomografia computerizată abdominală este cea mai bună metodă imagistică pentru stabilirea diagnosticului şi pentru aprecierea gravităţii bolii.

Evoluţie şi complicaţii. Aşa cum am arătat, există două forme de pancreatită acută, în funcţie de gravitate. Forma uşoară are o evoluţie în care, de obicei, lipsesc manifestările generale din partea celorlalte organe. Evoluţia este favorabilă şi nu apar complicaţii. Totuşi, chiar şi în acest caz, este nevoie de supraveghere medicală, pentru că nu se poate aprecia altfel dacă este vorba despre forma uşoară sau cea gravă. În acest ultim caz, evoluţia este nefavorabilă şi se poate ajunge până la decesul pacientului. Dintre complicaţiile acestei forme, cele mai importante sunt: distrugerea ireversibilă a unor zone ale pancreasului, mai mari sau mai mici; apariţia unor chiste pancreatice; apariţia unor abcese pancreatice.

Pancreatita acută gravă necesită intervenţie medicală imediată, ea reprezentând o urgenţă abdominală majoră. Dacă se intervine rapid, se pot limita efectele generale şi, în acest fel, nu mai apar manifestări şi din partea altor organe (plămâni, rinichi, inimă, vase de sânge).

Dr Rares Simu – specialist in Imunologie clinica si Alergologie ofera consultatii pentru evaluarea si tratamentul pacientilor care sufera de pancreatita.

Pancreatita
5 (100%) 3 votes