Hemoroizi

Recomandari oferite de Dr Rares Simu – Specialist in  Imunologie clinica si Alergologie

Hemoroizii reprezintă o problemă destul de frecventă şi neplăcută pentru pacienţi, deoarece pot provoca dureri foarte mari. Este o afecţiune care debutează cu predilecţie la adulţi, atât bărbaţi, cât şi femei, între 30-50 ani. Hemoroizii apar prin dilatarea venelor de la nivelul canalului anal. În principiu, este vorba despre acelaşi fenomen ca şi în cazul varicelor membrelor inferioare.

Există două tipuri de hemoroizi, în funcţie de localizare: externi, care se văd la exteriorul orificiului anal; interni, care sunt localizaţi în porţiunea terminală a rectului şi în canalul anal.

Cauzele bolii. Mecanismele prin care se produc hemoroizii sunt complexe. Printre cele mai importante sunt:

  • creşterea presiunii intra-abdominale în timpul defecaţiei; atunci când eliminarea materiilor fecale este îngreunată presiunea creşte foarte mult, se exercită o compresiune asupra venelor, sângele nu mai poate să circule liber şi apare dilatarea vaselor sanguine;
  •  iritaţia mucoasei de către materiile fecale duce la apariţia unor leziuni inflamatorii care favorizează formarea de cheaguri de sânge la nivelul venelor, cu îngreunarea circulaţiei sângelui şi, ca urmare, cu dilatarea vaselor sanguine.

Din punct de vedere al cauzelor, se împart în hemoroizi care apar în cadrul altor boli şi hemoroizi care apar fără alte afecţiuni asociate.

Bolile care pot declanşa dezvoltarea hemoroizilor sunt variate. Astfel, cele mai frecvente sunt cauzele locale:

  • afecţiunile inflamatorii intestinale: colite cronice, boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragică;
  •  sindroame diareice prelungite;
  •  tumori.

Pe lângă aceste suferinţe intestinale, există şi boli ale altor organe sau sisteme ori stări care influenţează apariţia hemoroizilor:

  •  ciroza hepatică, în care apare o îngreunare în circulaţia venoasă de la nivelul întregului tub digestiv, inclusiv rectal şi anal, hemoroizii apărând în paralel cu varicele esofagiene;
  • tulburări endocrine: hipotiroidismul, prin constipaţia care apare în această boală ;
  • sarcina, care nu este o boală, dar în care, pe lângă modificările hormonale care se produc, intervine şi creşterea presiunii intra-abdominale prin dezvoltarea fătului.

La o bună parte dintre pacienţi, hemoroizii apar fără să fie consecinţa unei alte boli. În aceste cazuri, este vorba despre o predispoziţie ereditară, la fel ca şi în cazul varicelor. Pe acest fond, intervin anumiţi factori agravanţi cum sunt: constipaţia habituală; abuzul de unele medicamente (laxative); regimul alimentar care conţine condimente, alcool, cafea; tutunul; sedentarismul, în special, poziţia şezând, dacă aceasta se menţine perioade lungi de timp, în mod constant.

Simptome. Principalele manifestări ale bolii sunt durerea, sângerările şi eliminarea de produse patologice.

Durerea apare atunci când se formează cheaguri de sânge la nivelul hemoroizilor (tromboză) sau când aceşti se inflamează. Se simte sub formă de arsură, presiune sau chiar de junghi şi are diferite intensităţi, de multe ori având un caracter violent. Este agravată de scaun şi de poziţia şezând, dacă se menţine mai mult timp.

Hemoragia este o manifestare care apare la majoritatea pacienţilor. Caracteristică este sângerarea la sfârşitul scaunului, când se pierd câteva picături de sânge, roşu, proaspăt. Dacă se pierde sânge o perioadă mai mare de timp, chiar dacă nu este în cantităţi mari, apare anemia. Uneori, hemoragia poate să fie în cantitate mai mare.

La pacienţii cu hemoroizi, apare o scurgere de mucus, uneori amestecat cu sânge. Aceste produse întreţin, local, un mediu propice infecţiilor. Mai mult, din cauza lor bolnavii pot să aibă mâncărimi puternice în zona anusului.

Hemoroizii interni pot să se exteriorizeze ca urmare a efortului de defecare. Acest fenomen apare, mai ales, la cei care suferă de constipaţie. Gradul de exteriorizare, precum şi faptul dacă aceştia se retrag sau nu, ajută la stabilirea gravităţii bolii.

Stabilirea diagnosticului. În cazul hemoroizilor externi, pe baza simptomelor descrise de pacienţi şi a inspecţiei vizuale a zonei anale, diagnosticul este destul de uşor de stabilit. În cazul celor interni, este nevoie de anumite analize care să confirme diagnosticul. Pe primul plan este rectoscopia, cu ajutorul căreia se vizualizează canalul anal şi rectul, observându-se prezenţa hemoroizilor, precum şi aspectul lor şi al mucoasei.

A.I., 62 ani, sex masculin, s-a prezentat pentru o scurgere la nivel anal, care îi producea usturimi şi mâncărimi. Pacientul s-a prezentat la medic bănuind că simptomele sunt produse de hemoroizi, deoarece în antecedente mai avusese hemoroizi externi, care au dispărut după tratament. La inspecţia zonei anale nu s-au observat hemoroizi externi şi, din cauză că exista o contractură puternică la nivelul canalului anal, medicul respectiv a efectuat doar un tuşeu rectal superficial, spunându-i pacientului că nu are nici hemoroizi interni şi că scurgerea respectivă va dispărea. Cu toate acestea simptomele se menţineau în continuare. Am recomandat efectuarea unei rectoscopii. După o pregătire prealabilă pacientul a efectuat analiza respectivă şi a fost depistată prezenţa unor hemoroizi interni. S-a intervenit prin laserterapie cu rezolvarea problemelor pacientului.

Aşa cum am arătat, apariţia hemoroizilor poate să fie consecinţa unor alte boli sau să se asocieze cu alte afecţiuni, inclusiv cu tumori canceroase. În consecinţă, trebuie efectuate şi alte analize, specifice intestinului, pentru un diagnostic complet şi corect: examen radiologic cu substanţă de contrast (clisma baritată) şi colonoscopia. Chiar şi în cazul hemoroizilor externi, când diagnosticul pare clar, aceste investigaţii trebuie efectuate.

Evoluţia bolii. În cazul hemoroizilor simpli, evoluţia este destul de favorabilă, cu excepţia disconfortului produs de dureri şi al scurgerilor de produse patologice. Cele mai frecvente complicaţii sunt:

anemia, în cazul pierderii de sânge, timp îndelungat;

crizele hemoroidale cu strangularea hemoroidului; în acest caz hemoroidul intern se exteriorizează şi se inflamează, nemaiputând reveni în interior;

formarea de cheaguri în interiorul vasului de sânge dilatat (care formează hemoroizii) – tromboza.

În cazul în care aceste complicaţii nu apar, hemoroizii interni au perioade când prolabează (ies) la exterior, după care se retrag. O dată cu progresia bolii, hemoroizii nu se mai retrag spontan ci doar prin reintroducere manuală.

 Dl Dr Rares Simu – specialist in Imunologie clinica si Alergologie, ofera consultatii pentru evaluarea si tratamentul hemoroizilor.

Hemoroizi
5 (100%) 7 votes