Boli autoimune

Boli autoimune

Răspuns pentru MARIA V. – Timişoara, F. AS nr. 1253 – “Zi şi noapte mă chinuie dureri în tot corpul”

Răspuns pentru MARIA V. - Timişoara, F. AS nr. 1253 - "Zi şi noapte mă chinuie dureri în tot corpul"

Dr. RAREŞ SIMU – Centrul de Sănătate şi Viaţă “Armonia”, Bucureşti, Strada Italiană nr. 13, parter, ap. 3, tel. 0766/29.84.58

Din cele descrise de dvs., simptomatologia ar putea fi explicată în contextul unei boli autoimune. În acest tip de boli, sistemul imun este dereglat şi atacă propriul organism. Acesta răspunde prin anumite simptome specifice fie­că­rei boli în parte, dar şi prin simp­­tome cu caracter general, care apar în toate bolile autoimune. Du­rerile din tot corpul, pe care le des­crieţi, se înca­drează în simpto­ma­tologia generală a unei boli auto­imune. Ţinând cont de medicaţia pe care o luaţi, mă refer la Euthyrox, s-ar putea să fie vorba des­pre o tiroi­dită cronică autoimună – Hashimo­to, una dintre cele mai frecvente boli autoimune la femei. La ora actuală, majoritatea bolilor tiroidiene apar pe fond auto­imun. Manifestările bolii ţin, pe de o parte de dereglarea hormonală – hipo sau hipertiroidie – şi pe de altă parte, de dereglarea sis­temului imun, care atacă tiroida, dar şi alte sisteme şi organe.
Medicaţia clasică are ca scop doar echilibrarea nivelului de hor­moni tiroidieni, fie prin suplimen­tare, fie prin scăderea producţiei lor. Din această cauză, de multe ori, chiar dacă analizele hormonale sunt în parametrii normali, pacienţii nu se simt bine.
Caracteristic tiroiditei cronice autoimune este că, de multe ori, pa­cienţii au simptome chiar şi în condiţiile în care funcţia tiroidiană este echilibrată. Ei acuză stări de agitaţie, nervozitate, senzaţie de nod în gât sau de sufocare (în special la emoţii pu­ter­nice) sau, dim­po­trivă, de depresie sau anxietate. Tulburările de ritm cardiac sunt frecvente şi se manifestă prin palpitaţii, care pot să apară chiar şi în condiţii de repaus, fără să existe o afecţiune cardiacă. De asemenea, pacienţii se pot confrunta cu transpiraţii abundente şi bufeuri sau, dimpotrivă, au pielea uscată, unghiile şi firul de păr friabile, sunt frigu­roşi. Pot să apară tulburări de somn sau somnolenţă peste zi, probleme cu memoria şi capa­citatea de concentrare şi, de foarte multe ori, pro­ble­me cu greutatea corporală. O pro­blemă extrem de frec­ventă care apare la aceşti pa­cienţi este constipaţia. De multe ori, ei rămân uimiţi că după instituirea tratamentului, această problemă dispare foarte ra­pid, fără să mai fie nevoie de tra­tamente laxative.
Simptomele generale sunt legate de manifestări la nivelul pielii – urticarie cronică sau recurentă, der­matite, fotosensibilizare (extrem de frecvente), dureri articulare sau musculare nesistematizate, stări de oboseală nejustificate, reacţii alergice la medicamente şi altele.
Există şi situaţii în care aceste manifestări gene­rale, mă refer în special la durerile articulare şi musculare, se datorează şi asocierii unei alte boli autoimune. Frecvent, există o asociere între tiroi­dită şi poliartrită sau hepatita cronică autoimună.
Această boală apare pe un anumit teren genetic, care se moşteneşte. Frecvent, această boală există într-o familie, la mai mulţi membri. Pe acest teren, boala se declanşează sub influenţa unor factori ex­terni sau interni. Printre cele mai frecvente cauze de declanşare sau de agravare a bolii se numără stresul. Prin stres se înţelege suprasolicitarea fizică, emoţională sau psihică. De multe ori, în spatele tulburărilor de tip depresiv anxios, al atacurilor de panică, stă tiroidita cronică. Cauzele ţin de stări emoţionale, conflicte, supărări care nu sunt verbali­zate, nu sunt exprimate. Frecvent, ele apar la per­soanele care sunt nemulţumite de viaţa pe care o duc, dar nu ştiu sau nu au curajul să facă ceva pentru a îndrepta situaţia. Sunt cazuri în care bol­na­vul se neglijează pe sine, se sacrifică pentru alţii. De aici apar o serie de conflicte interioare, de frus­trări, care dacă nu sunt exprimate, co­mu­nicate, sfârşesc prin a afecta tiroida. De multe ori este vor­ba despre un conflict între soţi sau la serviciu, cu persoane în poziţie de conducere. Sunt conflicte pe care pacienţii nu le pot gestiona şi preferă să-şi su­prime emoţiile, pentru a nu escalada conflictul. Este important, pentru evoluţia favorabilă a bolii, să se rezolve toate aceste conflicte, inclusiv prin psiho­terapie, dacă este cazul.
Tratamentul tiroiditei Hashimoto trebuie să se adreseze în primul rând sistemului imunitar. Aici pacienţii se lovesc frecvent de un paradox. Chiar şi atunci când este diagnosticată boala de către endocrinolog, dacă funcţia glandei tiroide este în limite normale, li se spune că nu e nevoie de nici un tratament şi că simptomele de care se plâng nu au legătură cu tiroida. În principiu aşa este, adică nu este nevoie de un tratament hormonal pentru tiroidă, dar în mod cert, întotdeauna este nevoie de un tratament imunomodulator, care nu este apa­najul endocrinologului. Doar în cazurile în care este dereglată şi funcţia tiroidei, endocrinologul vă re­co­mandă un tratament hormonal, de obicei, de sub­stituţie cu hormoni tiroi­dieni (l-tyroxina). Există şi excepţii, unii endocrinologi recomandă, chiar şi când funcţia tiroidei este echilibrată, un tratament cu doze mici de hormoni tiroi­dieni, pentru a pune în repaus glanda tiroidă.
Din punct de vedere alo­pat, tratamentul imunomo­dulator este recomandat doar în situaţii excepţionale, în care apare hipertiroidia (aşa numita Hashitoxicoza) rezistentă la tratamentul de inhibiţie hor­mo­­nală. În aceste situaţii, se face tratament imunosupresor cu corticoizi, pe perioade scurte.
Tratamentul de bază este re­prezentat de tera­piile alter­na­tive, cu rol atât în susţinerea funcţiei tiroidiene, cât şi în reglarea sistemului imunitar. Pentru susţinerea funcţiei ti­roi­diene se pot folosi suplimente cu tirozină, extract de sânziene, uleiul de primulă, seleniul. Trebuie menţionat că produ­sele care conţin iod sunt con­traindicate dacă pa­cien­tul urmează tratament cu hormoni tiroidieni. De aceea chiar şi suplimentele sau plantele, nu mai vorbesc despre tratamentul homeopat, trebuie recomandate de către un medic.
Rezultate foarte bune se obţin prin tratamentul homeopat. Aici se pot administra remedii în funcţie de tipul constituţional al pacientului şi/sau trata­men­te organotrope, care se adresează în mod spe­cial tiroidei.

Tratamentul imunomodulator este legat de co­rec­tarea dezechilibrelor de la acest nivel. Pentru aceasta, se administrează antioxidanţi – seleniu, zinc, vitamina C, Coenzima Q10. S-a constatat că acizii graşi esenţiali (tip omega 3) au un foarte bun efect imunomodulator, de aceea ei sunt indicaţi în toate bolile autoimune, inclusiv în tiroidita Hashi­moto. De asemenea, sunt indicate şi tratamente care au efect antiinflamator, atât asupra tiroidei, cât şi asu­pra pielii, articulaţiilor, muşchilor, şi tratamente care au efect de calmare a sistemului nervos.
O combinaţie cu efecte foarte bune, pe care o recomand şi cititoarei noastre, este următoarea: ulei de Evening primerose, ulei de Cătină, ex­tracte-pul­bere de Sânziene, Roiniţă, Rhodiola rosea şi Coa­căz negru.
2017-05-24T03:19:35+00:0024 mai 2017|Afectiuni|

Faceți-vă o programare

Abonați-vă la noutăți