Infectiile urinare

Dr. RAREȘ SIMU, medic specialist în Imunologie clinica si Alergologie 

 

 

  • D-le dr. Simu, infecțiile urinare au devenit o adevãratã problemã de sãnãtate în țara noastrã, pentru cã tratamentele medicamentoase nu mai dau rezultate satisfãcãtoare. De ce se întâmplã acest lucru?
  • Infectiile urinare pot fi impartite in doua mari categorii: infectii urinare inalte- cele care afecteaza si rinichii – si infectii urinare joase –cele care afecteaza vezica urinara, uretra si, la barbati, prostata.
    Unul din motivele care au dus cresterea numarului de infectii urinare rezistente la tratament, este reprezentat de abuzul de antibiotice. Antibioticele sunt implicate prin doua mecanisme. In primul rand administrarea incorecta a antibioticelor duce la aparitia fenomenului de rezistenta. Bacteriile isi dezvolta mecanisme de aparare si incep sa se dezvolte acele tulpini care au invatat cum sa faca fata antibioticului, care devine ineficient. In al doilea rand prin utilizarea antibioticelor in exces se distruge flora microbiana buna, cea care face parte din mecanismele de aparare ale organismului. La ora actuala se stie ca aceasta flora are un rol foarte important in mentinerea starii de sanatate. La femei, de exemplu, prin utilizarea excesiva si nejustificata a antibioticelor, se distruge flora vaginala specifica, ceea ce da posibilitatea bacteriilor patogene –de tipul E coli- sa se dezvolte si sa produca infectia tractului urinar.
    In cazul femeilor, acelasi fenomen poate aparea prin folosirea diafragmei sau a prezervativelor, care contin substante spermicide si care la fel pot genera o alterare a florei vaginale.
    Un alt motiv care poate fi raspunzator de cresterea numarului de infectii urinare rezistente la tratament, tine de stilul de viata si de regimul alimentar. Se stie ca o modificare in fluxul urinar, in sensul de obstructie sau ingreunare a eliminarii urinii, este un factor favorizant al infectiei. Un stil de viata sedentar, in care persoanele respective stau mult pe scaun (la birou de exemplu), nu consuma suficiente lichide, uita sa evacueze regulat vezica urinara, favorizeaza staza vezicala ceea ce creaza conditiile aparitiei infectiei urinare.
    De asemenea un regim alimentar neadevat, in care se consuma in special multe sucuri artificiale, cu multi aditivi, poate favoriza aparitia nisipului sau pietrelor la rinichi si, prin acestea, favorizeaza infectiile urinare recidivante. Cresterea frecventei dereglarilor metabolice, in special a diabetului zaharat sau hiperuricemia, aspect ce tine tot de stilul de viata si alimentatie, este o alta conditie care care favorizeaza infectiile urinare.

 

  • Care sunt principalii factori infecțioși ce atacã vezica și cãile urinare ?
  • Majoritatea infectiilor urinare sunt produse de bacterii. O alta categorie de microbi, care urmeaza ca si frecventa bacteriilor, este reprezentata de fungi sau asanumitele ciuperci (de exemplu candida). Mai putin frecvente sunt infectiile cu virusuri sau cu paraziti. Acestea din urma apar in special la persoanele care au imunitatea compromisa, asociaza anumite boli (de exemplu diabet), au malformatii sau obstructii ale cailor urinare, au suferit o interventie la nivelul aparatului urinar ( de exempu au avut sonda).

Dintre bacterii cel mai frecvent implicate sunt enterobacteriile. In primul rand din aceasta categorie face parte Escherichia coli, mai mult de 75% din cazuri (dupa unele studii chiar pana la 95%). In restul cazurilor sunt implicate alte bacterii de tipul Klebsiella, Proteus sau Pseudomonas. Alta categorie de bacterii este reprezentata de cocci, dintre care mentionam Enterococcul si Streptococcul.
Pentru infectiile care apar la pacientii spitalizati bacteriile implicate sunt aceleasi, dar mai pot fi si altele implicate (de mentionat Serratia sau anumiti Stafilococci).

 

  • Cum se ajunge la infecție? Pe ce cãi pãtrund aceste bacterii în organism?
  • Tractul urinar este in mod normal steril de la meatul uretral pana la rinichi. Principalul mecanism care mentine aceasta conditie este golirea reglulata si completa a vezici urinare. Alte mecanisme care intervin sunt reprezentate de aciditatea urinii, valvele dintre vezica si uretere- care impiedica trecerea urinii din vezica inspre rinichi-, mucoasa uriara si factori imunologici care intervin la acest nivel. Atunci cand sunt perturbate aceste mecanisme poate apare infectia urinara. De exemplu, evacuarea vezicii nu se mai face la timp sau complet, exista leziuni la nivelul mucoasei urinare, sunt scazuti factorii imunologici, toate acestea sunt conditii care favorizeaza aparitia infectiei urinare.
    Principala cale pe care se produce infectia este ascendenta, de la nivelul uretrei terminale, care este contaminata frecvent cu microbi din flora intestinala. Acesti microbi incep sa urce pe uretra si daca gasesc conditii favorabile se dezvolta in vezica sau si mai sus in rinichi, producand infectia. 95% din infectiile urinare apar pe aceasta cale, doar restul fiind produse prin diseminare hematogena .

 

  • De ce sunt atât de greu de combãtut aceste bacterii? Au devenit ele mai puternice, ori sistemul imunitar uman este mai slab?
  • Raspunsul la aceasta intrebare este da la ambele variante. Asa cum aratam mai sus bacteriile au devenit mai puternice din cauza folosirii excesive a antibioticelor. Aceasta este o problema serioasa, la ora actuala pe plan mondial. Antibioticele care care acum 10-20 de ani faceau fata cu succes la anumite bacterii, acum sunt ineficiente si trebuie dezvoltate noi si noi generatii, din ce in ce mai puternice.
    Acest fenomen al rezistentei, apare de multe ori chiar la acelasi pacient, care are aceeasi inectie. Face tratamentul cu un antibiotic, la care este sensibil microbul implicat, infectia nu dispare si cand se repeta antibiograma se constata ca microbul a devenit rezistent la antibioticul respectiv.
    Pe de alta parte sistemul imunitar poate sa fie slabit sau depasit din cauza unor conditii sistemice sau locale. Aici putem enumera cauze generale -diabetul zaharat, boli cronice care epuizeaza sistemul imunitar sau cauze locale- obstructia cailor urinare, igiena locala deficitara, anumite obiceiuri sexuale (parteneri multiplii, contact sexual anal), manevre medicale (sonda urinara, interventii chirurgicale in sfera genito-urinara).

 

  •  Ce soluții are homeopatia împotriva acestor infecții? Este mai eficientã în astfel de cazuri?
  • Marele aport pe care il aduce homeopatia in aceste situatii se refera in special la infectiile urinare care recidiveaza si nu neaparat pentru o simpla infectie urinara. De multe ori, se intra intr-un cerc vicios prin medicatia alopata care consta in antibiotice. Sunt pacienti care raspund din ce in ce mai greu si la din ce in ce mai putine antibiotice, tocmai datorita aparitiei fenomenului de rezistenta de care vorbeam. In aceasta situatie homeopatia poate avea efecte salutare prin prevenirea recidivelor. Exista remedii homeopate care se pot administra atunci cand identificam anumite conditii generale la pacientul respectiv, aici ma refer la remediile constitutionale. Exista remedii pe care le putem administra atunci cand identificam conditii particulare –de exemplu Staphysagria este indicata la femeile la care infectia aparut la debutul vietii sexuale sau la care infectia apare dupa fiecare contact sexual, Sarsaparilla este indicat in cistitele recurente. Exista remedii care pot fi admistrate in functie de simptomele pe care le are pacientul: Equisetum cand simptomele apar cand se acumuleaza cantitati mici de urina, Natrium carbonicum atunci cand apare durere la sfarsitul urinarii, Benzoicum acid sau Nitricum acidum atunci cand urina este inchisa la culoare si are un miros intepator puternic, Cantharis attunci cand exista senzatii puternice de arsura, Nux Vomica atunci cand pacientul este foarte sensibil la expunerea la rece.

 

  •  Cât dureazã un tratament homeopatic și ce avantaje aduce acesta, fațã de tratamentul alopat?
  • Tratamentul homeopat dureaza in functie de vechimea afectiunii. La pacientii cu infectii urinare vechi de ani de zile, poate sa dureze 6 luni sau chiar 1 an. La pacientii la care infectia este recenta, nu a recidivat de multe ori, poate sa fie suficienta si o luna de tratament. Aici eu ma refer la infectiile recurente, recidvante, pentru ca aici consider ca homeopatia aduce un aport deosebit in terapie. Avantajele, fata de tratamentul alopat, sunt ca nu distruge flora microbiana favorabila pentru organism si nu favorizeaza dezvoltarea unor tulpini bacteriene rezistente.

 

  •  În paralel, bolnavii pot folosi și alte tratamente complementare, de exemplu fitoterapia? Aveți câteva rețete cu plante eficiente în astfel de cazuri?
  • Desigur ca si plantele sunt eficiente in infectiile urinare. Acestea se pot combina cu tratamentul homeopat daca sunt administrate sub forma de capsule. Dintre produsele fitoterapice mentionez merisor, coada soricelului, coada calului, iarba neagra, ienupar, mesteacan, papadia, usturoiul, patrunjelul, afinele, catina.
    In arsenalul terapeutic un rol foarte important il au uleiurile volatile. Acestea se pot asocia cu tratamentul homeopat doar daca sunt administrate sub forma de capsule dar, ele sunt foarte eficiente chiar si administrate singure. Cele mai utiliate sunt uleiul de cimbrisor, uleiul de oregano, uleiul de cuisoare, uleiul de scortisoara. O modalitate de administrare foarte eficienta o reprezinta ce in miere. Se pun 3-5 picaturi de ulei intr-o lingurita cu miere si se administreaza de 3 ori pe zi. Pentru copii doza trebuie redusa la jumatate.
    Aceste uleiuri volatile se pot combina cu tinctura de propolis , ceea ce sporeste mult eficacitatea lor. Doza de propolis este de 20 picaturi de 3 ori pe zi, administrate tot in aceeasi lingurita cu miere. Durata tratamentului cu uleiuri volatile este de 10-14 zile. Nu este recomandata utilizarea uleiurilor volatile fara sfatul medicului.

 

  •  Ce sfaturi de îngrijire și de viațã aveți pentru cei care se confruntã cu aceste infecții?
  • Eu as recomanda in primul rand evitarea abuzului de antibiotice. Nu orice raceala, cat de mica trebuie tratata cu antibiotice. In al doilea rand trebuie asigurata o igiena locala foarte buna, in special la femei. Apoi trebuie evitat sedentarismul, frigul, umezeala. Trebuie asigurat un aport suficient de lichide si trebuie evacuata periodic vezica urinara inainte sa apara senzatia de plenitutine sau de apasare in zona perineala. Un alt aspect important, pentru prevenirea recidivei infectiilor urinare, este evitarea anumitor practici sexuale- contact anal, parteneri multipli, folosirea spermicidelor sau a diafragmei – la persoanele predispuse spre infectii urinare.

 

Articol realizat impreuna cu Florentin Popa -Redactor Formula As

 

Dr. RAREȘ SIMU, medic specialist în Imunologie clinica si  Alergologie ofera consultatii pentru evaluarea si tratamentul natural al  infectiilor urinare.