Antibioticele

Asul Verde – Decembrie  2015 – Florentin Popa 

O sabie cu două tăișuri:

ANTIBIOTICELE

Dr. RAREȘ SIMU, medic specialist în Imunologie clinică

și Alergologie, cu compe­ten­ță în Homeopatie

– D-le dr. Simu, antibioticele și-au trăit propria epocă de glorie în lumea descoperirilor medicale. Totuși, azi sunt tot mai mult în declin. Mai avem nevoie de antibiotice în tratamentele moderne?

Sigur ca nimeni nu poate contesta rolul important pe care antibioticele l-au jucat si il joaca in tratamentul bolilor infectioase. Atunci cand a fost descoperita aceasta clasa de medicamente efectele aupra sanatatii au fost spectaculoase. De fapt, aceasta este una dintre cauzele care in timp au dus la acest declin de care vorbiti. Eficacitatea in tratarea bolilor infectioase era pana nu demult ridicata, ceea ce a dus la scaderea eforturilor si investitiilor in dezvoltarea unor noi clase de antibiotice. In acest context, aparitia de noi clase de antibiotice nu a tinut pasul cu dezvoltarea rezistentei bacteriilor la antibiotice. Daca este sa vorbim despre un declin al antibioticelor, atunci acesta trebuie inteles in acesti termeni si anume ca risca sa piarda batalia cu bacteriile. De fapt, putem vorbi mai general despre o scadere globala a eficacitatii medicamentelor antimicrobiene, incluzand aici si medicamentele antivirale si antimicotice. Organizatia Mondiala a Sanatatii atragea atentia, in 2014, ca rezistenta la antibiotice nu mai este o problema de viitor. Este de actualitate in acest moment si exista riscul sa ne indreptam spre o era post-antibiotice , in care infectii comune sau rani minore, care altadata se tratau foarte usor, sa puna in pericol viata pacientilor.

– Nu putem nega importanța terapeutică a antibioticelor, însă efectele lor secundare sunt uneori mai grave decât acțiunea microorganismelor de care vrem să scăpăm. Cum s-a ajuns aici?

As mentiona aici una dintre problemele mari legate de folosirea antibioticelor. Ma refer la adaugarea lor in hrana animalelor. Antibioticele care se administreaza animalelor crescute pentru carne, sunt aceleasi cu antibioticele folosite pentru uzul uman. Aceste antibiotice se administreaza atat pentru tratament dar si pentru a castiga un spor cat mai mare la greutate cu o cantitate mai mica de hrana. Chiar daca inca nu se stie exact cum actioneaza antibioticele, se adauga la scara larga atat in mancare dar si in apa administrata animalelor, ceea ce duce la un surplus considerabil in dezvoltarea acestora in greutate. Acesta este unul dintre mecanismele prin care apare rezistenta la anibiotice. Bacteriile vehiculate de un animal care a fost hranit cu antibiotice, dezvolta frecvent rezistenta la antibioticele respective si ulterior, daca ajung la om, nu mai raspund la tratamentul antibiotic. La ora actuala se fac serioase eforturi, de catre organizatile guvernamentale care raspund de sanatatea publica, pentru a reglemanta si limita utilizarea antibioticelor in hranirea animalelor.

Administrarea in exces a antibioticelor pune probleme serioase asupra organismului uman. In primul rand aceste medicamente sunt metabolizate in ficat. Cu cat cantitatea de antibiotice este mai mare si administrarea lor mai frecventa, cu atat agresiunea asupra ficatului este mai mare. In timp se poate ajunge chiar la afectarea celulelor hepatice, la distrugerea lor in exces, ceea ce poate afecta functionarea normala a ficatului, cu impact major asupra sanatatii intregului organism.

Un alt sistem care este profund afectat de utilizarea antibioticelor este chiar sistemul imun. Poate parea paradoxal ca antibioticele, care au tocmai rolul de a ajuta sistemul imun in lupta cu bacteriile, pot afecta integritatea acestuia. Ce se intampla de fapt? In cadrul mecanismelor de aparare ale organismului, in prima linie se afla flora saprofita- microbii buni. Acestia populeaza suprafata pielii si cavitatile care vin in contact direct cu exteriorul: tub digestiv, rinofaringe, vagin, piele. Se estimeaza ca acesti microbi buni ajung sa cantareasca pana la 2-3 kg. Rolul lor este de a impiedica patrunderea si dezvoltarea microbilor rai. Atunci cand s administreaza un antibiotic acesta nu face diferenta intre microbi buni si microbii rai, ii distruge in egala masura. In aceste conditii pana se reface flora acesta buna, exista o bresa la nivelul acestor zone de contact cu exteriorul, bresa ce permite patrunderea mult mai usoara a altor microbi rai pentru organism.

Pe de alta parte aceasta flora saprofita asigura un echilibru sistemului imun. Au fost realizate studii care au demonstrat ca exista o frecventa mult mai mare a terenului atopic si a alergiilor la copiii nascuti prin cezariana. La acesti copii dezvoltarea florei saprofite se face mult mai greu decat la copiii nascuti natural, la care colonizarea cu microbii buni se face prin trecerea prin caile genitale externe ale mamei. Concluzia acestor studii a fost ca tocmai aceasta flora saprofita confera o protectie contra alergiilor. Cu cat aceasta flora este mai distrusa de antibiotice cu atat riscul de a dezvolta boli alergice este mai mare.

Un alt aspect negativ care poate apare dupa administrarea antibioticelor este aparitia micozelor. La nivelul organismului exista de multe ori prezente in cantitate mica anumite ciuperci-fungi. Atunci cand scade cantitatea flora saprofita, ca urmare a unui tratament antibiotic, se creeaza conditiile pentru dezvoltarea acestor fungi, care se manifesta prin aparitia micozelor. De multe ori aceste micoze sunt greu de tratat, este nevoie de medicamente cu administrare sistemica si cu efecte toxice importante, mai ales asupra ficatului.

Nu in ultimul rand, un efect negativ al utilizarii antibioticelor este tocmai aparitia rezistentei la antibiotice. Aceasta poate pune probleme pentru pacientii cu boli cronice, la care organismul este slabit si la care o infectie cu o bacterie rezistenta la antibiotice ii poate chiar pune in pericol viata. Sigur ca aici este vorba de aparitia unui cerc vicios. Este nevoie de antibiotice pentru a trata infectiile cu bacterii dar tratamentul cu antibiotice favorizeaza aparitia de bacterii care nu mai raspund apoi la tratament cu acele antibiotice.

– Cum trebuie să ne protejăm organismul atunci când suntem nevoiți să luăm antibiotice, pentru a nu ajunge la astfel de probleme?

Pentru a raspunde la acesta intrebare trebuie sa tinem cont de problemele mentionate anterior. Avand in vedere ca antibioticele pot afecta buna functionare a ficatului trebuie administrate medicamente sau remedii care asigura protectia celulei hepatice. Pe langa aceasta ficatul trebuie ajutat si printr-un regim alimentar adecvat. Trebuie consumate alimente cat mai usoare, bogate in vitamine si minerale, trebuie evitate mancarurile care suprasolicita ficatul- prajeli, afumaturi, grasimile- si de asemnea toxicele hepatice- alcoolul in special. Pentru conservarea florei saprofite trebuie asociata administrarea de antibiotice cu preparate care contin si care conserva aceasta flora – asanumitele eubiotice sau prebiotice. Acestea trebuie administrate oral iar in cazul femeilor trebuie administrate si local la nivel vaginal, pt echilibrarea florei de la acest nivel. La pacientii predispusi la dezvoltarea micozelor trebuie luata in discutie chiar si administrarea concomitenta de antimicotice. Daca acestea sunt sub forma medicamentoas trebuie luate masuri suplimentare de protectie a ficatului, pentru ca se poate amplifica efectul hepatotoxic al antibioticelor cu cel al antimicoticelor. Exista anumite alimente care ajuta la protejarea florei saprofite in cazul tratamentelor antibiotice. Este indicat consumul de produse lactate de tip iaurt, chefir, care prin continutul in anumite specii de lactobacili sustin flora intestinala.

Pe de alta parte exista anumite alimente, chiar dintre cele mentionate mai sus ca fiind favorabile, care trebuie evitate in mod particular cu anumite antibiotice. De exempu nu se recomanda consumul de lactate sau chiar lapte integral in asociere cu tetracicline. De asemenea nu trebuie consumate citrice, in special grapefruit, in asociere cu eritromicina, claritromicina sau alte antibiotice din aceeasi clasa.

– Cum se instalează rezistența la antibiotice? Practic, bacteriile devin imune la acțiunea lor?

Rzistenta bacteriilor la antibiotice poate fi de 2 tipuri: naturala si dobandita. Exista bacterii care au in mod natural anumite gene care le confera rezistenta la antibiotic, in timp ce altele o dobandesc. Aceasta dezvoltare a rezistentei se face pe 2 cai. Una dintre cai consta in aparitia unei mutatii genetice la nivelul bacteriei respective, care ii confera apoi rezistenta la antibiotice. O a doua cale consta in a o prelua de la alta bacterie care are deja aceasta gena, care ii cofera rezistenta, prin diferite mecanisme. Odata ce bacteria detine aceasta gena a rezistentei, invata cum sa evite sau sa blocheze mecanismele prin care antibioticul actioneaza pentru a o distruge.

De fapt una dintre problemele majore legate de rezistenta la antibiotice este tocmai aceasta prezenta, naturala, a genei respective la unele bacterii. Atunci cand se administreaza un antibiotic acesta este de fapt o arma cu 2 taisuri, exact cum ati spuns in titlu, pentru ca el actioneaza asupra bacteriilor sensibile pe care le distruge. Cu cat este mai eficient in distrugerea acestor bacterii cu atat este mai eficient, cu ghilimelele de rigoare si in favorizarea inmultirii bacteriilor rezistente la actiunea lui, carora le-a creat spatiu necesar sa se dezvolte. Acest aspect este de fapt foarte logic daca ne gandim ca initial antibioticele erau de fapt substante naturale produse de anumiti microbi in lupta lor cu alti microbi. Antibioticele erau de fapt o arma prin care o categorie de microbi atacau alta categorie de microbi pentru ai distruge si ale ocupa teritoriul. Sigur ca cei atacati cautau cai prin care sa se apere de aceasta agresiune si in acest fel au aparut acele gene care confera rezistenta la antibiotice. Aceasta este si la ora actuala una dintre caile importante prin care se spera la obtinerea unor clase noi de antibiotce cu eficienta sporita: studierea acestor substante produse in lupta dintre diferitele clase de microbi.

– Nu cumva e și vina medicilor, care le recomandă în exces? Sau chiar a bolnavilor, care până nu demult făceau tratamente „după ureche”?

Aici as spune ca este putin din toate. In primul rand exista un segment mare de populatie care are tendita sa recurga la automedicatie. Pentru orice raceala, de multe ori chiar si pentru anumite dureri( de dinti, de cap), multe persoane recurg la antibiotice. Aceasta tendinta exista pe plan mondial dar Romania este pe primele pozitii la consumul de antibiotice pe cap de locuitor, in Europa cel putin. Aceasta se datoreaza si faptului ca in alte tari eliberarea antibioticelor este foarte strict reglementata si se elibereaza strict cu prescriptie medicala, spre deosebire de tara noastra. Automedicatia implica 2 aspecte care favorizeaza rezistenta la antibiotice. In primul rand faptul ca de cele mai multe ori mu este cazul sa se administreze un antibiotic. In al doilea rand, chiar daca este indicata administrarea acestuia se face gresit, fie legat de antibiotic in sine (este greu pentru cineva fara pregatire sa stabileasca ce antibiotic se potriveste pentru o anumita infectie) fie legat de doza si de durata administrarii. Aici as sublinia ca un tratament antibiotic, odata inceput, trebuie urmat pana la capat si antibioticul nu trebuie schimbat cu altul fara o justicare solida.

Este adevarat ca exista si in cazul medicilor tendinta de a prescrie antibiotic pentru cea mai mica raceala, mai ales in cazul copiilor. In cele mai multe cazuri de raceala nu este justicata administrarea antibioticului pentru ca majoritatea acestor raceli sunt de natura virala, ori in aceste cazuri antibioticul nu are nici un efect. Sigur ca in unele cazuri se considera ca antibioticul protejeaza de o eventuala suprainfectie bacteriana, dar aceste cazuri trebuie sa fie foarte bine selectionate.

– Omul e din ce în ce mai slab, în timp ce lumea bacteriilor e din ce în ce mai puternică. Infecțiile contractate în spital sunt un bun exemplu – te internezi pentru o problemă minoră și te externezi mai bolnav decât ai venit. N-ar fi o soluție să le studiem mecanismele de adaptare?

Infectiile intraspitalicesti constituie o problema pe plan mondial. Chiar si in cele mai performante spitale din lume exista un risc calculat de a dobandi o astfel de infectie. Sigur ca tinand cont de cele mentionate mai sus este evident ca aceste infectii nu se pot elimina. In primul rand mediul spitalicesc prin natura lui presupune o aglomerare de microbi prin vehicularea lor de catre pacienti. In al doilea rand tratamentele antibiotice care se fac in spitale duc la selectarea acelor tulpini cu rezistenta. Cu cat se fac mai multe tratamente antibiotice cu atat se selecteaza mai multe tulpini rezistente la antibiotice. Nu in ultimul rand pacientii internati in spitale au de obicei o problema mai serioasa de sanatate. De cele mai multe ori sistemul imun al acestor pacienti nu se afla la nivelul necesar si atunci sigur ca acesti pacienti sunt mai predispusi la infectii.

Pentru a preveni cat mai bine aceste infectii trebuie luate o serie de masuri. De baza sunt masurile de asepsie si antisepsie. Prin aceste masuri se asigura, in primul rand, evitarea introducerii unui microb in organismul pacientului prin intermediul instrumentarului medical. In al doilea rand masurile de antisepsie asigura distrugerea microbilor din mediul spitalicesc. Cu cat se asigura mai strict aceste masuri cu atat scade riscul aparitiei unei infectii nosocomiale.

Exista studii care au urmarit in ce masura administrarea antibioticelor in spital influenteaza aceste infectii si aparitia microbilor rezistenti. S-a constatat ca administrarea ciclica, pe o anumita perioada limitata de timp, a unui antibiotic in cadrul unui spital, duce la scaderea numarului de infectii rezistente la antibiotice. Aceasta metoda are efecte asupra rezistentei la antibiotice dobandite. Administrand o perioada de timp un antibiotic se selecteaza anumite tulpini rezistente la acel antibiotic , acestea transmitand mai departe acea rezistenta. In momentul in care se schimba antibioticul aceasta rezistenta dobandita nu mai este eficienta in fata noului antibiotic utilizat in spitalul respectiv, din nou pentru o anumita perioada limitata (de obicei cateva luni) si se continua tot asa.

Sigur ca o solutie pentru a lupta cu aceste infectii intraspitalicesti este dezvoltarea de noi clase de antibiotice. Aceasta solutie insa nu tine de personalul medical al unui spital in mod particular, ci este o solutie care necesita implicarea industriei farmaceutice.

– Putem înlocui antibioticele cu alte remedii sau terapii, atunci când ne confruntăm cu o infecție bacteriană? Ce soluții ne oferă homeopatia?

Dupa parerea mea intotdeauna, cand este posibil, este necesar sa cautam o alternativa la antibiotice. Nu vreau sa se inteleaga faptul ca antibioticele nu sunt necesare sau ca trebuie evitate cu orice pret. Sunt situatii in care tratamentul antibiotic nu poate fi evitat si trebuie urmat pentru ca altfel sanatatea pacientului este pusa in pericol. Dar exista situatii in care se pot gasi solutii, prin admistrarea altor tratamente. Totdeauna insa pacientul trebuie sa apeleze la un specialist, in asa fel incat sa evite automedicatia.

Exista o serie intreaga de infectii care reactioneaza bine la un tratament altul decat antibiotic. Faptul ca se limiteaza tratamentele antibiotice in acest fel poate sa duca la cresterea eficientei unor tratamente antibiotice ulterioare deoarece scade riscul aparitiei rezistentei la antibiotic.

Un alt aspect pe care as vrea sa-l subliniez este faptul ca in anumite infectii cronice (sinuzite, urinare, osteomielita, bronhopulmonare) se pot asocia tratamentele. Se pot administra antibiotice in perioadele de acutizare si un tratament de fond homeopat sau cu plante pentru a preveni pe cat posibil aceste acutizari si a reduce frecventa administrarii antibioticelor.

Tratamentul homeopat poate oferi solutii in ambele situatii: atat intr-un episod acut cat si pe termen lung pentru a reduce frecventa acutizarilor.

Exista infectii care raspund extrem de bine la tratamentul homeopat si aici ma refer la infectiile cutanate (panaritiu, furuncule, abces perianal, stafilococcia cutanata), infectiile rinosinusale, infectiile urinare – mai ales cele recurente- atat la femei cat si la barbat, prostatita, osteomielita.

Va prezint in continuare cateva remedii homeopate indicate in infectii, cu titlu strict informativ.

Hepar sulphur este un remediu extrem de valoros in infectii in sfera respiratorie, cutanata, oftalmologica, ginecologica Este indicat atunci cand exista secretii galbui, asemanatoare ca aspect si miros cu branza alterata. Este indicat in procesele supurative vechi, care nu se inchid.

Silicea este un remediu indicat in infectii vechi, inclusiv in osteomielite. Este indicat la pacienti cu infectii vechi, care se simt slabiti, sunt foarte sensibili curent de aer si la rece. Este indicat infectii cutanate, abcese dentare, procese infectioase fistulizate.

Lachesis este indicat in procesele infectioase acute, inclusiv in infetctii grave. Este indicat la cei care prezinta semne tipice de infectie –semnele celsiene: roseata, caldura, durere. Este indicat la cei la care infectia evolueaza cu durere intensa, cei care sunt agitati , nervosi, care nu suporta atingerea zonei afectate.

Mercurius solubilis este un remediu indicat la cei cu procese supurative care evolueaza cu ulcertie. Este util in procese infectioase vechi, in infectii in sfera ORL, abcese cutanate-in special in faza de constituire a unui abces. Pacientii respecti sunt extrem de sensibili la variatile de temperatura, nu suporta nici frigul nici caldura.

Antracinum este indicat in toate tipurile de infectii cutanate- furunculoza, carbuncul, panaritiu. Este un remediu care poate ajuta chiar si pacientii cu infectii grave, sistemice. Zonele afectate de infectie au o culoare vinetie si exista tendinta la hemoragie.

Exista o serie de remedii care sunt indicate in infectiile urinare.

Staphysagria este indicata la femeile la care infectia aparut la debutul vietii sexuale sau la care infectia apare dupa fiecare contact sexual, Sarsaparilla este indicat in cistitele recurente. Exista remedii care pot fi admistrate in functie de simptomele pe care le are pacientul: Equisetum cand simptomele apar cand se acumuleaza cantitati mici de urina, Natrium carbonicum atunci cand apare durere la sfarsitul urinarii, Benzoicum acid sau Nitricum acidum atunci cand urina este inchisa la culoare si are un miros intepator puternic, Cantharis attunci cand exista senzatii puternice de arsura, Nux Vomica atunci cand pacientul este foarte sensibil la expunerea la rece

– Cât durează un astfel de tratament?

Tratamentul homeopat dureaza in functie de vechimea afectiunii. O infectie acuta se poate vindeca in cateva zile. Sigur ca aici depinde de localizarea infectiei, de gravitatea ei, de asocierea altor afectiuni care pot agrava infectia. La pacientii la care infectia este recenta, nu a recidivat de multe ori, poate sa fie suficienta si o luna de tratament. La pacientii cu infectii vechi de ani de zile, poate sa dureze 6 luni sau chiar 1 an. Aici eu ma refer la infectiile recurente, recidvante, pentru ca aici consider ca homeopatia aduce un aport deosebit in terapie. Avantajele, fata de tratamentul alopat, sunt ca nu distruge flora microbiana favorabila pentru organism si nu favorizeaza dezvoltarea unor tulpini bacteriene rezistente.

Intotdeauna trebuie urmarita foarte atent evolutia pacientului, atat in cazul infectiilor acute cat si in cazul celor cronice si nu trebuie ezitari in a apela la antibiotice atunci cand pacientul nu raspunde la tratamentul alopat

FLORENTIN POPA

D-l dr. RAREȘ SIMU poate fi contactat la Centrul de Sănătate și Viață „Armonia” din str. Italiană nr. 13, ap. 3, Sector 2, București, tel. 0314.379.629, 0766.298.458

Antibioticele
Informatia a fost utila?

2017-03-14T19:37:35+00:0010 decembrie 2015|Aparitii in media, Blog|

Faceți-vă o programare

Abonați-vă la noutăți